Teatrul Tineretului Piatra Neamţ prezintă vineri, 11 octombrie 2013, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului „Luceafărul”, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT) premiera spectacolului O… ladă.
Spectacolul realizat de trupa Teatrului Tineretului marchează închiderea celei de-a VI-a ediţii a festivalului. FITPT este în plină desfăşurare (5-11 octombrie) şi reuneşte, sub genericul LUDIC, evenimente şi artişti din 10 ţări: Marea Britanie, Italia, Rusia, Olanda, Belgia, Germania, Cehia, Franţa, Polonia şi România.
[one_half]
REGIA: Alexandru Dabija
MUZICĂ ŞI VERSURI: Ada Milea
SCENOGRAFIA: Romulus Boicu
TEXT: Genţiana Ionescu
[/one_half]
[one_half_last]
DISTRIBUȚIA:
Vergina (mama Mirelei): Nora Covali
Baba spurcată la gură: Corina Grigoraş
Baba fântână: Ecaterina Hâţu
Baba mortului: Cătălina Ieşanu
Mirela (fata babei), baba cu poşetuţă: Ingrid Robu
Baba călare pe mort: Adina Suciu
Anişoara (fata moşneagului), baba cocoşată: Alexandra Suciu
Cezărel, Cucoşu’: Cezar Antal
Baba căţeluşă: Răzvan Bănuţ
Baba Sfânta Duminică: Victor Giurescu
Baba copac (păr): Dragoş Ionescu
Baba cu chitara, baba cuptor: Rareş Pîrlog
Figuraţie specială:
Mortul: Dan Covrig
Costeluş (copilul Sfintei Duminici): Costel Manole
[/one_half_last]
Alexandru Dabija continuă explorarea poveştilor lui Ion Creangă, realizând împreună cu trupa Teatrului Tineretului un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiţia sunt sevele umorului dar şi ale reflecţiei amare.
În „O … ladă“ întâlnim personajele din „Fata babei şi fata moşneagului“, cărora li se adaugă o suită de babe straşnice, precum şi Cucoşu’, moşul şi baba din OO! (creaţie colectivă după „Punguţa cu doi bani“, spectacol de referinţă al Teatrului Tineretului, regizat tot de Alexandru Dabija). Chipurile din poveşti primesc importante atribute psihologizante, în intenţia regizorală de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Faţă de babele lui Creangă, construite aproape monocord ca întruchipări ale răutăţii, singura precizare de natură fizică fiind vârsta înaintată, „O… ladă“ aduce în scenă felurite babe, marcate de câte o trăsătură fizică sau morală distinctivă, pentru sublinierea căreia actorul trebuie să găsească numeroase resurse creatoare. Cântecele compuse de Ada Milea, încărcate de umor şi mesaj, subliniază sancţionări sociale şi probe iniţiatice.
Aşa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoară sau un blestem – aşa şi acest spectacol se înscrie pe coordonatele dualităţii: te luminează prin râs şi îţi arată, lucid, condiţia de fiinţă efemeră.
Raluca Năclad, secretar literar TT
