Teatrul Tineretului Piatra-Neamț

Cale luminoasă, domnule CORNEL NICOARĂ!

Echipa Teatrului Tineretului îşi exprimă regretul pentru trecerea la cele veşnice a renumitului actor CORNEL NICOARĂ, director al acestei instituții între martie 1986 – ianuarie 1989, respectiv septembrie 2001 – mai 2006.

Născut pe 20 octombrie 1938 la Câmpia Turzii, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1965 la clasa profesorului Moni Ghelerter, fiind repartizat în același an la TT.

Numele său este consonant cu o perioadă de peste 30 de ani din istoria TT. Dintre cele peste 70 de spectacole în care a jucat, menționăm doar câteva: Cetăţeanul din stal — „Nu sînt turnul Eiffel“ de E. Oproiu, regia Ion Cojar (1965), Wangel — „Femeia mării“ de Ibsen, regia Gabriel Negri (1966), Franklin — „Arden din Kent“, regia Andrei Șerban (1966), Leul — „Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’“ de A. Popovici, regia Ion Cojar (1966), Ma­che — „Amici“ de I. L. Caragiale (1967), Răzvan — „Răzvan şi Vidra“ de B. P. Haşdeu, regia G. Negri (1967), Gralla — „Act veneţian“ de C. Petrescu, regia G. Negri (1967), Nea Luca — „33 scrisori anonime“ de Gh. Meheș, regia Zoe Anghel Stanca (1967), Poliţistul — „Omul cel bun din Sîciuan“ de B. Brecht, regia Andrei Șerban (1968), Dr. Jüttner — „Heidelbergul de altădată“ de W. Meyer, regia G. Negri (1969);  Förster, Nero — „Britannicus“ de Racine, regia Aurel Manea (1969), Tamburul major — „Woyzeck“ de Büchner, regia Radu Penciulescu (1970), Noe — „Arca bunei speranţe“ de I. D. Sîrbu, regia Călin Florian (1970), Roş împărat — „Harap Alb“, un spectacol de Zoe Anghel (1970), Brănescu — „Ul­tima oră“ de Mihail Sebastian, regia Emil Mandric (1972), Aslak — „Peer Gynt“ de Ibsen, regia Cătălina Buzoianu, Vanea — „Marfă vie“ de Arout (1972), Sadi — „Nastratin Hogea“ de M. Flo­rian, Michel Olandezul — „Ini­mă rece“ de E. Covali, Directorul liceului — „Zigger-Zagger“ de P. Terson, Capulet — „Romeo şi Julieta“ de Shakespeare (1974), Moşul — „Matca“ de M. Sorescu, General Wallace — „Dosarul Andersonville“ de Levitt (1975), Dergaciov — „Vara trecută la Ciulimsk“ de Vampilov, Tom Moody — „Bă­iatul de aur“ de C. Odets, Ta­tăl — „Timpul în doi“ de D. R. Popescu (1976), Riborasta — „Muntele“ de D. R. Popescu, Falstaf — „Nevestele vesele din Windsor“ de W. Shakespeare, Protopopov — „Trei surori“ de A. Cehov (1978), Mihai — „Mihai Viteazul“ de Emil Mandric şi Paul Findrihan; Portos – „Cei trei mușchetari“, după Al. Dumas (1979), Jupiter în „Muștele” de Jean-Paul Sartre, regia Laurențiu Ulici (1982), Kaminski în „Zât, moarte, zât …!” de Saulius Saltenis, regia: Irena Buciene (1982), Popa Spiridon în „Pragul albastru” de Ion D. Sârbu, regia Mircea Cornișteanu (1983), Şamraev în „Pescărușul” de A.P. Cehov, regia Nicolae Scarlat (1984), Agamemnon în „Troilus și Cresida” de William Shakespeare (1989), regia Ștefan Iordănescu, Contele Hufnagel în „Opereta” de Witold Gombrowicz, regia Cristian Pepino (1992), Simon în „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Louise Dânceanu (1994), Președintele Consiliului de Stat în „Leonce și Lena” de Georg Büchner, regia Nicolae Scarlat (1995), Egeu – „Visul unei nopți de vară“ de W. Shakespeare, regia Vlad Massaci (2000), Take – „Tache, Ianke și Cadâr“ de V. I. Popa, regia Cristian Juncu (2000), Iorgu Langada – „Votați… ESCU“ de Felicia Dalu după Tudor Mușatescu (2001), Lear – „Regele Lear“ de W. Shakespeare, regia Mircea Anca (2003), Ștefan cel Mare – „Apus de soare“ de B. Șt. Delavrancea, regia Ștefan Iordănescu (2004).

Echipa TT adresează condoleanțe familiei și celor apropiați.

Fie ca dragostea publicului să-i lumineze posteritatea!

Share on facebook
Facebook
Share on email
Email
Share on print
Print
Close Menu