Prezentare

Născut în 1947, la Kursk, în fosta URSS, Alexandr Galin este un dramaturg, regizor şi scenarist contemporan, cunoscut în România mai ales prin montările pieselor sale „Audiţia”, „Stele în lumina dimineţii”, „Sorry”, „Retro”, „Victoria și Sirena”.

Originea „Audiţiei” (scrisă în 1998) decurge dintr-un fapt real: “Într-o zi, pe la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, m-a sunat un prieten scenograf, spunându-mi să vin urgent la teatru. Când am sosit, mă aştepta la intrare şi m-a condus direct în sala de spectacol. În sală nu era public, doar la mijloc, printre fotolii, se afla o mică masă la care stă de obicei regizorul. De data asta la masă erau instalaţi doi japonezi cu un traducător. Priveau cu toţii spre scenă. Acolo apăreau şi dispăreau nişte tinere semi-dezbrăcate pe care ei le selecţionau pentru a lucra în Japonia.” (Alexandr Galin).

Prin montarea de la Piatra Neamţ, regizorul Szabó K. István ne propune o comedie savuroasă a tipologiilor şi a relaţiilor, un spectacol dinamic şi plin de haz, din care nu lipseşte gustul uşor amar pe care îl lasă experienţa traiaului în comunism, urmat de o perioadă de tranziţie în care mirajul locurilor de muncă în străinătate produce/creează/provoacă foarte multe victime.

O comedie, de fapt o tragi-comedie, născută din nemulţumire, din frustrare, din idealuri mici şi multă, multă speranţă deşartă susţinută de o lipsă covârşitoare de înţelegere şi de credinţa că acolo, după graniţă, viaţa e mai bună şi mai frumoasă.

Gențiana Ionescu, secretar literar

Cronici

O spun din capul locului: a ieșit un spectacol plin de haz, dinamic, cu ritmul bine dozat, chiar cu momente de suspans. De observat că fiorul amărui – melancolic, specific comediilor rusești (prezent și la A. Galin) și pe care majoritatea directorilor de scenă se grăbesc să-l speculeze prin îngroșare, aici apare ceva mai estompat, Szabo K. Istvan preferând umorul autohton – pitoresc, în care strecoară și o sămânță de absurd […].

(Emil Nicolae, O „Audiție“ cu mult umor la TT

REALITATEA, 2010)