Prezentare

Iubite spectatorule,

În vremuri de derută e bine să te întorci la basme, ca la nişte rădăcini ce ţin pământul ca să nu-ţi fugă de sub picioare.
A fost odată un băiat pe nume Ion. El era vânător şi nu prea…Ci mai de grabă vânat…de către tiranicul său stăpân. Însă cum răul cel mai rău este şi el de folos ca să prindă omul la minte şi să-i întărească voinţa, o poruncă ultimă, ce trebuia să-i fie fatală nefericitului slujbaş, îl ajută să vadă lumea largă şi să-şi schimbe astfel felul de a fi şi de a gândi. Dragostea ameninţată este un ultim impuls care îl smulge din obedienţa laşă: scuturat de vechile frici, vânătorul cel iscusit e gata să vâneze chiar în bârlogul tiranului.

În jurul lui Ion şi al împăratului se rotesc o mulţime de alte personaje, fiecare cu magia lui: Porumbiţa, care farmecă inima lui Ion (sub chipul suavei Maria) dar ştie să facă şi alte farmece, Generalul – ochi al împăratului aţintit asupra supuşilor până în cele mai intime lucruri şi locuri, Baba Hârca – personaj nelipsit din basme care suplimentează prin vrăji lipsa de imaginaţie şi de inteligenţă a celor răi, Doica – glasul lucidităţii ce strigă în zadar, Fiica despotului, aliata doicii împotriva judecăţilor limitate ale tatălui, ambasadori groteşti, făpturi ce împlinesc dorinţe la comandă, Ceea-ce-pe-lume-nu-poate- fi – personaj enigmatic precum Absolutul şi, bineînţeles, Povestitorul, căci fără el basmul n-ar lua fiinţă în lumea muritorilor.

În speranţa că o să-ţi placă jucăreaua noastră histrionică, te chemăm, iubite spectator, să facem împreună haz de necaz!

Al tău prieten,
Teatrul Tineretului

Raluca Naclad – secretar literar

Despre autor

Leonid Alekseyevich Filatov (24 decembrie 1946, Kazan, U.R.S.S. – 26 octombrie 2003, Moscova) a fost unul dintre cei mai iubiţi actori din Rusia, primind în 1994 Premiul de Stat pentru întreaga sa activitate teatrală şi cinematografică. Şi-a exersat talentul şi ca regizor, dramaturg (mai cunoscute sunt piesele: Dragostea celor trei portocale, Lysistrata, Artist din Pădurea Sherwood, Povestea lui Ion , vânătorul etc.), poet (volumul Portocale de culoare bej), compozitor de muzică pentru spectacol.

A devenit faimos ca membru al trupei Teatrului Taganka, unul dintre cele mai renumite teatre moscovite prin atitudinea de frondă a repertoriului său în perioada comunistă. Cinematografia i-a adus numeroşi fani, Leonid Filatov jucând în peste douăzeci de filme. În 1990 a regizat filmul Sukiny deti (Fii ai târfelor, într-o traducere aproximativă), la care a scris scenariul şi în care a jucat un rol secundar. În 1997 a suferit un accident vascular, în urma căruia a rămas paralizat, ceea ce i-a cauzat o puternică depresie. A fost ajutat să iasă din această stare de miile de scrisori primite de la admiratori şi de posibiltatea de a se exprima creator prin scris. Până când s-a stins, a fost îngrijit de soţia sa, actriţa Nina Shatskaya.

Unul dintre cele mai cunoscute texte ale lui Leonid Filatov este poemul dramatic Povestea lui Ion, vânătorul, scris în 1985. A fost jucat ca one-man-show de Filatov însuşi în 1988. În 2008 a fost realizat un film de animaţie, care s-a bucurat de succes, scenariul său având la bază acest text.

Folosindu-se de o intrigă comună basmelor populare ruseşti, dramaturgul compune o satiră socială şi politică pliabilă oricărei societăţi conduse de un lider cu apucături despotice şi care confundă afacerile de familie cu cele de stat. Tudor Tăbăcaru a adaptat textul rusesc realităţilor româneşti, spre buna dispoziţie a spectatorilor.