Cronici

Într-un stil minimalist, cehul Zelenka croşetează mici naraţiuni despre indivizi plasabili la limita firescului, în condiţiile în care, nu-i aşa?, adevărurile nu sunt decât parţiale, relative şi depind întotdeauna de un punct de referinţă. […]
Despre Radu Afrim poţi să spui orice, dar în primul rând trebuie să spui că e un artist care şi-a configurat şi impus clar un stil. Fără să se repete, el s-a arătat preocupat, prin reveniri, mai ales de marginali, de personaje aflate pe muchie, în conflict tranşant cu ei înşişi, cu ceilalţi, cu viaţa. Şi cei din Povestiri… sunt la fel […]
Geometria piesei e structurată pe binoame umane, binoame a căror funcţionalitate e suferindă. Cauza e inconsistenţa liantului care ar trebui să le dea rezistenţă: dragostea. Iubirea, la toate vârstele şi în toate formele ei, de la iubirea semenilor aflaţi în grele încercări ale vieţii la cea carnală, de fapt lipsa iubirii e sursa care îi virusează pe indivizii ficţionali din Povestiri….

(Oltiţa Cîntec, Privind prin gaura cheii
OBSERVATOR CULTURAL, 2007)

Din toată această „materie dramatică”, foarte ofertantă, radu afrim a făcut un spectacol coerent şi abisal, în care drama existenţelor e conţinută, învelită ingenios în umor amar. O riguroasă organizare a mişcării, o descifrare minuţioasă a psihologiilor şi relaţiilor şi, peste toate, un control aproape draconic asupra jocului actorilor (cu care se vede că a lucrat până la împlinirea celor mai semnificative nuanţe) au ca rezultat un act scenic viu şi antrenant, care îţi solicită zâmbetul dulce-amărui în timpul vizionării, dar care te urmăreşte cu întrebări grave după…

(Ștefan Oprea, Șotron pentru oamenii mari
TEATRUL AZI, 2007)

Radu Afrim mă surprinde continuu. De vreun an de zile vreau să scriu un articol despre Afrim, despre feresterele prin care priveşte şi dacă mă ţin puterile şi despre ce vede Afrim prin ferestre. Deocamdată, e imposibil. Afrim are atât de multe ferestre încât este mereu cu cel puţin una înaintea mea. […]
Piesa lui Petr Zelenka priveste microscopic nebunii de lângă normali, fără a impune graniţe prea clare. Îi ştiţi pe nebunii din autobuze care vorbesc singuri? În troleibuzul 91 sunt vreo zece. Locuiesc undeva în Drumul Taberei şi nu se poate să mergi o săptămână cu troleul şi să nu dai de vreunul. Unii ţin discursuri religioase sau politice, alţii vorbesc în şoaptă despre lucruri numai de ei ştiute. Nebunii lui Afrim sunt savuroşi. Donează sânge pentru Cecenia, scot bule din sticla de bere, fac dragoste doar dacă sunt priviţi şi în general au o groază de probleme, cele mai multe legate de sex (sau de lipsa lui). Dorinţe, frustrări, regrete, obsesii, manii, devieri psihice, comportamente obsesiv-compulsive, substitute de personalitate, transfer de identităţi, iluzii, un pomelnic dărîmător de tare al nebuniei / normalităţii lumii contemporane. E meritul lui Afrim că nu ştim exact cine e nebunul şi cine e normalul, depinde din ce unghi priveşti. Iar fereastra pe care priveşte Afrim este udă şi înclinată astfel că tot universul ăsta schizofrenic e blurat. Afrim se ţine iar de song-uri. De la Jay Jay Johanson la ABBA aka Gershwin, totul live că asta face bine la umor, pentru cine (mai) are. Am râs pînă m-a apucat plânsul.

(Oana Stoica, Tu de care parte a nebuniei eşti?
www.liternet.ro , 2007)

Spectacolelor lui Thomas Ostermeier si celor ale lui Jan Louwers le-a dat replica „Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele“, cea mai noua creatie semnata Radu Afrim, montare a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt.
„Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele“ este un soi de consult medical in urma caruia atit personajele, cit si spectatorii ramin cu convingerea ferma ca pe lumea asta nu e nimeni sanatos la cap. Textul cehului Petr Zelenka scoate la rampa o galerie de nebuni, simpatici cu totii, nefericiti cu totii, miscindu-se in cerc, intr-un sens giratoriu din care nu exista scapare. […]
Nimeni nu e zdravan, dar asta pare cumva o nebunie sanatoasa. Boala lor adevarata este insa lipsa de iubire. In plus, nimeni nu comunica cu nimeni, fiecare isi recita propriul monolog, isteric si disonant. Din cind in cind, acest monolog este cintat pe muzica anilor ’80, in pilpiiri usoare de neoane.
Regizorul conduce cu mâna sigura toata aceasta adunatura de psihoze. Maladivul si alienarea isi gasesc o expresie inedita in montarile lui Radu Afrim. […]
„Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele“, un nou succes marca Radu Afrim.

(Gabriela Lupu, Elogiu nebuniei
COTIDIANUL, 2007)

Spectacolul nu poate fi povestit, fiind un discurs caleidoscopic, în nuanţe şi feeling-uri, o rotaţie de secvenţe despre tot ce înseamnă ruină, deviere, frustrare, singurătate, chin, prostie în lumea înghesuită a unui bloc din Cehia. Încarcerate într-un desen scenografic ultraconvenţional (pe podeaua scenei, aşa, ca-n Dogville), micile apartamentele ale etajului de bloc erau reduse la câteva obiecte-simbol, specifice nebuniei din fiecare casă, aşa încât întregul spectacolului era, de fapt, o sintaxă pestriţă şi intenţionat diformă, kitchoasă de culori. Unde mai pui că personajele, fiecare construite atât de precis de actori, închegau laolaltă o adevărată polifonie de tipologii, care de care mai specifică. De neuitat nu doar umorul textului – ionescian pentru că aproape fiecare replică avea câte o deviere în absurd, făcând din spectacol o partitură irezistibilă de întreruperi suprarealiste -, ci şi puseurile de lirism, grotesc şi tragic, prin song-uri (la pian şi voce de Cezar Antal, hai premiul UNITER pe 2008!) şi monoloage la fel de puternice. Pentru controlul său atât de sigur asupra unui text atât de solicitat, ca Povestiri…, Afrim s-a reimpus în topul regiei, contrazicând bănuielile de rutină şi clişeu în lucrul său, de câţiva ani, pe aceleaşi teme şi personaje. Good work!

(Florian-Rareș Tileagă
www.liternet.ro, 2007)

Premii

COCA BLOOS (rolul Tanti Hanek): PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ATELIER BAIA MARE, 2008

RADU AFRIM: PREMIUL PENTRU MUZICA DE SCENĂ (acordat de Fundația ACCUMM) –
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ATELIER BAIA MARE, 2008

COCA BLOOS (rolul Tanti Hanek): PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ
FESTIVALUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA, Brașov, 2008

PREMIUL SPECIAL ACORDAT DE CĂTRE TRUSTUL DE PRESĂ MIX MEDIA GRUP pentru spectacolul Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele
FESTIVALUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA, Brașov, 2008

Participări la festivaluri

FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU, București (9-13 noiembrie 2007)
FESTIVALUL MULTICULTURAL INTERNAȚIONAL „FĂRĂ BARIERE”, Satu Mare (21-23 mai 2008)
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU DE LA SIBIU (29 – 30 mai 2008)
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU „ATELIER”, Baia Mare (21- 23 iunie 2008)
FESTIVALUL „ZILE ŞI NOPŢI DE TEATRU EUROPEAN”, Brăila (8-10 septembrie 2008)
FESTIVALUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ, Brașov (19-21 octombrie 2008)

Nominalizări

COCA BLOOS (rolul Tanti Hanek) – NOMINALIZARE: Cea mai bună actriță în rol principal
GALA UNITER 2008

CONSTANTIN COJOCARU (rolul Pată) – NOMINALIZARE: Cel mai bun actor în rol principal
GALA UNITER 2008

CEZAR ANTAL (rolul Petr): NOMINALIZARE – Cel mai bun actor în rol principal
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ATELIER BAIA MARE, 2008

CONSTANTIN COJOCARU (rolul Pată): NOMINALIZARE – Cel mai bun actor în rol secundar
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ATELIER BAIA MARE, 2008