Prezentare

Situații limită, scăpate de sub control, singurătate, inadaptare, dependență, rutină, sacrificiu, neputință, disperare – o lume inspirată de realitatea imediată. O asumare și o reinterpretare a rutinei specifice unui anumit context local. Peste toate acestea, miracolul, care deturnează încărcătura  fatalității.

Un spectacol în care destinele rămân suspendate pentru că tu ești cel care optezi, în final, asupra variantei care te face să te simți confortabil. Sau nu. Nu avem de-a face cu un spectacol interactiv, în sensul constrângerii publicului de a participa și de a da o direcție celor petrecute pe scenă. Avem de-a face cu exersarea capacității fiecăruia de a permite miracolului să se petreacă.

Dincolo de dramele care se petrec în cadrul celor trei familii din spectacol, dincolo de clasarea acestora drept cazuri sociale și de evoluția nefastă a destinelor, se naște miracolul. În fapt, o întâmplare banală, valorizată prin momentul-limită în care se declanșează și prin efectele uluitoare pe care le produce. Şi pentru că fabulosul este apanajul miracolului, acesta acționează, pentru fiecare caz în parte, acolo unde s-a instalat carența.

În final, misterul este cel care schimbă destinația faptelor, prilejuind bucurie scepticului. Stă în puterea ta să deviezi cursul fatalității. Nu trebuie decât să accepți vecinătatea fantasticului. Până la urmă, ești cel îndreptățit să clasezi anumite întâmplări ca fiind miraculoase, pentru că aprecierea efectelor produse rămâne la latitudinea ta.

Gențiana Ionescu, secretar literar

Cronici

Este firesc ca regizorii să caute noi modalități de revitalizare a teatrului , de scoaterea sa din convenții prăfuite. Majoritatea regizorilor însă, măcelăresc piese consacrate în numele contemporaneizării lor, modernității expresiei teatrale. Li se pare mai simplă această modalitate. “5 minute miraculoase în Piatra Neamț” este produsul unei echipe admirabile, dramaturg – Peca Ștefan și regizor – Ana Mărgineanu, care propune o formulă nouă de convenție teatrală, lunând în vizor problemele actualității. Cei doi realizatori, și prin acest spectacol, pun în practică scenică un proiect original “Despre România numai de bine”, un generic cu fină ironie atribuit. Tinerii depun efortul de a se documenta asupra atmosferei dominante într-un oraș, Peca Ștefan îi face o radiografie-pretex, nu cu intenții concrete de document, iar Ana Mărgineanu îl ilustrează teatral.
Au realizat mai întâi, “Povești adevărate, complet inventate despre Baia Mare” pe care cu regret nu l-am vizionat, iar acum spectacolul de la Piatra Neamț.
Peca Ștefan este un tânăr dramaturg afirmat prin spectacole incintante, dar uneori fragile în propunere dramatică, dar în cazul de față, demonstrează că a câștigat maturitate în surprinderea unor aspecte esențiale specifice momentului societății actuale, reușind o construcție dramatică apropiată de un scenariu de film. Surprinde satiric trei probleme spinoase ale prezentului social, legate motivat dramatic printr-un personaj, profesorul Poenaru. Dramele existențiale a trei familii, analizate cu o ironie amară, sunt ușor de întâlnit în orice oraș, nu numai la Piatra Neamț. Au universalitate dramatică nu doar aplicație pe plaiurile mioritice !! […]
“5 minute miraculoase în Piatra Neamț” poate fi considerat un spectacol eveniment al stagiunii trecute. Meritorii sunt inspirația, modernitatea tratării temelor alese de către Peca Ștefan și Ana Mărgineanu. Acești tineri creatori au avut o evoluție sinuoasă de-a lungul timpului, dar au câștigat maturitate și în configurarea unui stil personal de exprimare teatrală prin argumente de expresie profund gândite, cu o deosebită fantezie. Premiul pentru cel mai bun spectacol opținut la festCo este răsplata meritată a valorii unor creatori și a teatrului care i-a sprijinit.

(Ileana Lucaciu, festCO, FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEȘTI (EDIȚIA VIII)
COMEDIA LA EA ACASĂ
www. ileanalucaciu.blogspot.com, 2010)

“Cinci minute miraculoase in Piatra Neamt”, text Peca Ștefan, regie Ana Margineanu e tipul de spectacol în care orice teatru din Romania ar trebui să investească la nivel de cercetare urbană proprie unui demers teatral care coboară în centrul comunității pentru care e făcut. “Cinci minute…” este gandit pentru Piatra Neamt, dupa o documentare pe care creatorii au facut-o la fata locului, punctind, in acord cu miza spectacolului, relatia dintre legenda urbana si realitatea unor povesti clar localizate.

(Mihaela Michailov, Piatra Neamţ la Odeon
ŞAPTE SERI, 2010)

Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ este radiografia ironică şi sentimentală a unui oraş care-şi ţine poveştile larg deschise. Spectacolul regizat de Ana Mărgineanu panoramează sufletul unui oraş mărunt şi al locuitorilor săi, deschizând mai multe ferestre în acelaşi timp. Prin toate se poate vedea câte un miracol.
Piatra Neamţ este o localitate în care poate că nu vei ajunge niciodată. O poţi cunoaşte uitându-te cu atenţie nu la clădiri, ci la oamenii care trăiesc în ele. N-am fost niciodată la Istanbul, dar am învăţat să-l iubesc pătrunzând cu privirea prin ferestrele largi ale lui Fatih Akin, în Gegen die Wand / Cu capul înainte sau Auf der anderen Seite / De partea cealaltă. N-am fost nici la Piatra Neamţ. Nici Ana Mărgineanu, înainte de acest spectacol. Nici Peca Ştefan, înaintea Anei Mărgineanu. Amândoi au intrat în contact cu oraşul în premieră. I-au citit ziarele, i-au luat la pas străzile şi gangurile, i-au luat la întrebări oamenii din spatele blocurilor, căutând spiritul oraşului în poveştile lor. L-au şi găsit, ascuns sub o aură de banalitate închipuită. […]
Spectacolul Anei Mărgineanu este încadrat la categoria “comedie” şi chiar este amuzant, începând de la textul direct şi imprevizibil, până la distorsionarea realităţii aşa cum o ştim, prin diverse trucaje de scenografie şi tăieturi de montaj teatral. Actorii se achită cu entuziasm de plăcutele lor îndatoriri. […]

(Dan Boicea, Liber arbitru la purtător – Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ
ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, 2010)

Pe mine personal, o comedie pusă în scenă de o echipă de actori talentați mă umple cu mult mai multă energie decât orice altă ecranizare hollywoodiană menită să mă distreze. Un astfel de exemplu este piesa „5 minute miraculoase în Piatra Neamț“ pe care am văzut-o cu ceva vreme în urmă la Teatrul Nottara, într-o microstagiune susținută de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Numele acestuia li se potrivește de minune, căci entuziasmul și voia bună pe care reușesc s-o transmită acești artiști te fac să simți că ai descoperit secretul tinereții și ești plin de energie. Pentru mine, o zi fără zâmbet este o zi pierdută. Textul lui Peca Ștefan, regia Anei Mărgineanu și superbul joc actoricesc mă fac să cred că nu sunt singura care gândește astfel. Deși poveștile sunt rupte din realitatea contemporană, una dură dealtfel, în fața poveștii uiți de toate greutățile și îți revine speranța de mai bine. Mărturisesc că merg destul de des la teatrele bucureștene, însă trecuse multă vreme de când nu am mai fost atat de încântată de o comedie. Nu știu dacă momentele de musical sau detaliile m-au surprins mai plăcut însă cert este că îmi doresc s-o revăd.

(Andreea Petrișor, Festivaluri frumoase, simfonii și comedii
www.calendarevenimente.wordpress.com, 2010)

În tradiţia recentă a dramaturgiei socialului, dezvoltată în ultimii ani în România, Peca Ştefan e veteran. Scrie de ani buni, a încercat multe stiluri şi şi-a perfecţionat continuu scriitura astfel încât piesa sa Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ este cel mai bun text al lui de până acum. Piesa conţine trei poveşti rupte din cotidianul românesc al “umiliţilor şi obidiţilor” moderni, acolo de unde realitatea se vede cel mai bine şi unde visele nu îşi au rostul. Drame familiale despre care ne-am obişnuit să spunem că sunt mărunte, dar care ne marchează fundamental viaţa rulează în paralel, uneori intersectându-se, într-o demonstraţie deloc ostentativă că nefericirea are multiple feţe, deşi în esenţă e aceeaşi. Existenţe înghesuite în toate sensurile (foarte bună scenografia lui Ioan Murariu care adună toate cele trei spaţii într-unul, alocând fiecăruia foarte puţin loc, exact ca în viaţă astfel că personajele aproape că se sufocă şi fizic, nu numai metaforic, în propria existenţă, par a nu avea loc de ele însele).
[…] Peca a scris, de fapt, un text despre clipa de graţie în care ne “facem” destinul, de aceea oferă mai multe variante de final. Şi aici spectacolul este cu adevărat miraculos căci explodează într-un muzical gen Ally McBeal cu personaje de desen animat care cântă şi dansează, hainele zboară şi vorbesc, ca şi florile sau planşeta pentru frământat cozonacii, ba chiar unul dintre personaje dispare absorbit de o chiuvetă, mai ceva ca Mr. Musculo (deşi reclama fură ideea dintr-un cartoon, a ajuns mai cunoscută decât originalul. Şi copiii noştri cred că roşiile cresc în supermarket).
Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ – un spectacol care mixează acid drama, comedia, muzicalul, cartoon şi, cu generozitate, ironia. Actorii nemţenii s-au ţinut bine şi la realismul social, şi la comedia muzicală (aranjamentul muzical Cezar Antal), şi la dansul cu ostentaţie ironic (mişcare scenică Andrea Gavriliu).

(Oana Stoica, Miracolul care te loveşte frontal – Cinci minute miraculoase în Piatra Neamţ
www.liternet.ro , 2010)

Uneori peretii pot deveni elastici, aluatul poate să vorbească, iar o sticlută aruncată la gunoi îti poate schimba în bine viata. Se întâmplă în „5 minute miraculoase în Piatra Neamt”. “Despre România numai de bine”. Acesta este titlul unui proiect demarat de regizoarea Ana Mărgineanu si dramaturgul Peca Stefan. El constă într-o documentare de scurtă durată într-un oras care nu le este familiar, urmată de montarea unui spectacol la teatrul din localitate.

[…] Dar dincolo de scurta privire asupra unui sistem de protectie socială mai mult sau mai putin profesionist, de privirea asupra temei credintei transformate în nebunie sau asupra problemelor familiale pe care le gene¬rea¬ză migra¬tia, spectacolul se concentrează în primul rând asupra micilor sau mai marilor drame si bucurii personale. Nu este un protest social. Nu veti pleca de acolo cu sentimentul nedreptătii generalizate care ne înconjoară, ci mai degrabă amuzati, bucurosi sau poate tristi de întorsătura pe care au luat-o evenimentele. E ori una, ori alta, pentru că autorii vă lasă posibilitatea să vă alegeti singuri finalul. Si fiti linistiti, n-o să vă tragă nimeni de mînecă să vă spuneti părerea. Dar puteti alege (pentru voi însivă) una din variantele de final care vă sunt prezentate. Poate preferati varianta realistă mai putin fericită. Sau puteti accepta miracolul care încet-încet îsi face loc în viata celor trei familii. Dar cum apare el, nu vă spun, pentru că nu vreau să vă stric surpriza.

(Robert Bălan, Cinci minute sub Pietricica
ROMÂNIA LIBERĂ, 2010)