Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Distribuţia:
Ofelia: Ofelia Popii
Gertrude: Mariana Presecan
Gropar: Codruţa Vasiu
Polonius: Adrian Matioc
Laertes: Adrian Neacşu
Claudius: Cătălin Pătru
Horaţio: Vlad Robaş
Hamlet: Ciprian Scurtea
Gropar: Pali Vecsei

Regia: Radu Alexandru Nica
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Coregrafia: Florin Fieroiu
Video: Daniel Gontz
Muzica originală: Vlaicu Golcea
Maestru de scrimă: Peter Habala
Light design: Dragoş Buhagiar şi Radu Alexandru Nica
Traducerea: Ion Vinea şi Rareş Moldovan
Dramatizarea: Oana Stoica şi Radu Alexandru Nica

Hamlet este contemporanul nostru. Dacă transformăm aşteptarea, atributul său ab initio în neputinţă, vom descoperi omul de astăzi, devorat de responsabilităţi care îl depăşesc. Hamlet este un personaj urban prin excelenţă, iar bolile citadine nu-l ocolesc. Nu întâmplător el reprezintă o matrice freudiană şi după cum ştim, psihanaliza este un trend metropolitan. Astfel, am pornit în demersul nostru de la spectacolul tradiţional „Hamlet”, cel cu Lawrence Olivier. Faţă de această standardizare cutumizată a interpretării hamletiene, dar şi faţă de spectacologia declamativă românească am preferat însă o distanţă lucidă. Ne-am permis un montaj aproape cinematografic al textului şi o polemizare cu clasicele spectacole retorice care au întruchipat de-a lungul vremii viziuni regizorale mature. Construcţia de puzzle-uri teatrale din spectacol se ridică pe o deconstrucţie a textului. Fără a miza pe întunecata faţă a dilematicul prinţ al Danemarcei, am ales varianta de rebel fără cauză. Spiritul său ludic este vecin cu luciditatea, iar la marginea acesteia îl aşteaptă nebunia. Hamlet reteatralizează lumea, iar memoria sa, obiectivă şi afectivă este Horatio. Restul e tăcere.
Oana Stoica şi Radu-Alexandru Nica