Teatrul Odeon Bucureşti

Distribuţia:
Igor: Mihai Smarandache
Viorel: Marius Damian
Sergiu: Dimitrii Bogomaz
Ion: Gabriel Pintilei
Donatas: Relu Poalelungi
Mama lui Igor: Irina Mazanitis

Regia: Cristian Ban
Scenografia: Cristina Milea

Despre fenomenul migraţiei ştim din presă şi de la televiziune, acestea, în mod paradoxal, nefăcând altceva decât să-l situeze într-un fel de spaţiu al virtualităţii. Ai impresia că totul se întâmplă „undeva“ „altcuiva“, nu „aici“ şi nu „nouă“. Apoi, „metodele“ prin care oamenii noştri ajung ilegal în ţările occidentale par atât de neverosimile, încât ajungi să-i suspectezi pe jurnalişti de goană după senzaţional.
Când s-a întâmplat să aud astfel de întâmplări „neverosimile“ chiar din gura oamenilor care au participat la ele, am fost de-a dreptul şocat. În faţa mea stătea un tânăr consătean, care „călătorise“ din Belgia până în Irlanda într-un container.  Fiindcă era vorba despre un container etanş, el, împreună cu alţi trei inşi – doi bărbaţi şi o femeie – au trebuit să fie băgaţi într-o pungă de folie şi să respire printr-un furtun, al cărui capăt ieşea printr-o gaură făcută cu burghiul de către traficantul care îi trimisese în Irlanda.
Şocul meu a fost dublat de acel binecunoscut sentiment pervers al scriitorului care îşi spune că „din  chestia asta ar putea ieşi o piesă bună“.
Este primul text „documentar“ pe care l-am scris, toate faptele relatate în piesă se bazează pe evenimente reale, iar personajele au prototipuri în viaţa reală. Eu nu a trebuit decât să fac din poveştile diferiţilor oameni (unii dintre ei nu s-au întâlnit niciodată în viaţa reală) un subiect unitar.

Constantin Cheianu