Teatrul Odeon Bucureşti

Distribuţia:
1.
Gutuie: Dorina Lazar
Nicoleta Fundoianu – Pyramus: Oana Ştefănescu
Francesca Piţigoi – Thisbe: Ada Simionică
Scoaba – Leul: Ana Maria Moldovan
Nanau – Zidul: Paula Niculiţă
Foamete – Luna: Rodica Mandache
Theseus: Mihai Smarandache
Hippolyta: Marius Damian
Egeus: Pavel Bartoş
2.
Gutman: Ionel Mihăilescu
Nicu Fundoianu – Pyramus: Marius Damian
Francisc Cucu – Thisbe: Mihai Smarandache
Scoaba – Leul: Rodica Mandache
Toma Nanau – Zidul: Ana Maria Moldovan
Robert Foamete – Luna: Gabriel Pintilei
Theseus: Mircea Constantinescu
Egeus: Oana Ştefănescu
Hippolyta: Paula Niculiţă
Îndragostiţii: Ada Simionică, Pavel Bartoş
3.
Gutuie: Marius Damian
Fennek – Pyramus: Pavel Bartoş
Pitigoi – Thisbe: Rodica Mandache
Scoaba – Leul: Gabriel Pintilei
Nanau – Zidul: Mihai Smarandache
Theseus: Mircea Constantinescu
Egeus: Oana Ştefănescu
Hippolyta: Paula Niculiţă
4.
Gutuie: Cristian Dunăreanu (recuziter)
Pyramus: Victor Cociorbă (maşinist)
Thisbe: Dan Iosif (regizor tehnic)
Leul: Nicu Coman (maşinist)
Zidul: Constantin Neagu (maşinist)
Luna: Dumitru Neagu (recuziter)
Prolog: Ion Iosif (maşinist)

Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Cosmin Ardeleanu
Visuals: Casa Gontz
Traducere: Andrei Marinescu

În această nouă producţie a Teatrului Odeon din Bucureşti, Alexandru Dabija, unul dintre cei mai dinamici regizori ai momentului, multiplică de patru ori clasica scenă de teatru în teatru din “Visul unei nopţi de vară”, celebra scenă a meşterilor. Fiecare versiune citeşte scena într-un registru diferit, parodiind mai multe tendinţe din teatrul contemporan din România. Prima dintre ele este jucată numai de femei. A doua intră în mediul artiştilor experimentali bigoţi. Cea de-a treia este o confruntare între un actor maghiar şi o mână de moldoveni plictisiţi, în timp ce ultima aduce pentru prima dată pe scenă, chiar tehnicienii teatrului. În traducerea/ adaptarea nouă şi originală a lui Andrei Marinescu, spectacolul este fabulos de amuzant, incapabil de a se lua în serios, vorbind despre deficienţele teatrului şi ale practicanţilor săi. Deşi Dabija, perfect urmat de actori, foloseşte în mod deschis tehnici de teatru şi chiar  le supraexploatează, aluziile la anumite practici artistice nu fac spectacolul inaccesibil publicului obişnuit. Limbajul este folosit foarte simplu, construcţia dramatică se ocupă de toate detaliile, evitându-se pericolul repetiţiei. Dabija este binecunoscut pentru felul lui subtil de a evita clişeele şi de a-şi surprinde publicul. Spectacolul de la Odeon este inteligent şi plin de ironie înţepătoare.

Iulia Popovici