„Am avut ocazia să asist la o parte din repetiţiile pentru Uriaşii munţilor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, ocazie care a devenit şansa de a descoperi, ca observator extern, maniera de lucru a lui Silviu Purcărete. (…) Desigur, oricât de atent şi de pătrunzător eşti, nu vei reuşi să descifrezi în totalitate mecanismele atât de complicate şi de fascinante ale creaţiei. Dar când e vorba de un artist ca Purcărete, care are o semnătură puternică, poţi structura un crochiu în privinţa stilului său de lucru. Acest crochiu m a interesat şi l am schiţat din mai multe linii: alegerea unui text, dramatic sau literar, tratarea lui scenică, echipa de realizatori, lucrul cu actorii, spaţiul, muzica, luminile, organicitatea viitorului spectacol. Asupra acestor direcţii mi am concentrat analiza, fiecare devenind capitole şi subcapitole. Pe lângă observaţiile şi consemnările directe, material documentar mi au fost o bibliografie de referinţă, cărţi şi periodice, declaraţii directe ale câtorva dintre cei cu care Purcărete a colaborat şi colaborează îndeaproape. Adiţional, am inserat şi precedentele mele referiri la montările sale, precum şi lista spectacolelor sale de teatru şi operă.
Lucrarea aceasta nu este o monografie de regizor – Purcărete are încă multe de spus în estetica spectacolului teatral – nici una de spectacol, mai ales că Uriaşii munţilor nu a reuşit cariera lui Ubu Rex cu scene din Macbeth, Danaidele ori Phaedra.
Privirea care înfăţişează nu e exhaustivă, nu oferă un portret complet, ultim al poeticii regizorale, o poetică implicită, exprimată prin intermediul mizanscenelor semnate şi detectabilă ca atare. Am considerat potrivit acest titlu întrucât privirea aruncată de Silviu Purcărete operelor care îi atrag atenţia şi lumii în general devine o privire care, prin spectacol, arată şi celorlalţi. Regizorul relatează vizual şi sonor, prin imagine şi, secundar, prin cuvinte, impunând o semantică a vizualităţii. Cu o structură caleidoscopică, eseul meu este o uşă întredeschisă spre partea mai puţin vizibilă a creaţiei lui Silviu Purcărete. O parte magică, la care am avut acces şi pe care o ofer şi altora.“
Oltiţa Cîntec