Jurnalul unor nebuni

Cehov și Gogol sunt călăuze celebre pentru expedițiile în abisul sufletesc. Pe firul textelor celor doi clasici ruși (fragmente din cehovienele Trei surori, Bucurie, Cerere în căsătorie, Ursul, Tragedian fără voie, precum și Însemnările unui nebun de Gogol), Louise Dănceanu creează un spectacol despre nebunia care ne invadează cotidianul, purtând chipul banalității. Succesul perceput exclusiv ca expunere mediatică, fără vreo valoare în sine, consumul inflamat de false nevoi, sunt noduri maladive în plasa cotidianului actual, dar care existau în germene în secolul al XIX-lea, după cum o dovedesc scrierile lui Cehov. Peste toate acestea se suprapune răul social, înțeles ca alterare a relațiilor umane, care cronicizează crizele interioare până la delir.
În albia aparent cenușie a existenței comune, vuiește torentul de emoții vii, dureroase, exaltante. Ridicolul capătă proporții monstruoase și semnificații grave, provoacă un râs amar și trezește compasiune.
Cu toate acestea, umorul îmblânzește tragicul, pentru că Anton Pavlovici Cehov și Nikolai Gogol aparțin familiei geniilor care au „tristețea veselă”, după cum se exprima  G. Călinescu.

Raluca Naclad, secretar literar