Instrucțiuni pentru asamblare corectă

Thomas Eccleshare este un dramaturg englez, multipremiat, cu studii la celebrele instituții Cambridge din Marea Britanie și Lecoq din Paris. A debutat în 2011 cu piesa Pastoral, care i-a adus premiul Verity Bargate. În 2012 a devenit dramaturg rezident la teatrul Soho. În următorii ani a scris I’m Not Here Right Now (2015), Heather (2017) și Instructions for Correct Assembly (2018) – piesă montată în premieră, în același an, de către Royal Court. A fost distins cu premiile „Catherine Johnson“ și „Fringe First“. Piesele lui sunt montate în toată lumea și au fost publicate în 2020 într-o primă antologie de către Editura Oberon. Pe lângă texte de teatru, scrie de asemenea scenarii pentru seriale de televiziune. Cel mai recent proiect al său, Witness Number 3, o dramă în patru părți, a fost difuzat în 2022. De asemenea, este co-director artistic al companiei de teatru vizual Dancing Brick.

Cu ocazia montării textului Instructions for Correct Assembly la Teatrul Tineretului, Thomas Eccleshare a acordat un scurt interviu colegei noastre Oana Balaci.

1. Ce v-a inspirat în scrierea piesei Instrucțiuni pentru asamblare corectă?

Când scriu o piesă, deseori încep cu o imagine sau cu ceva ce mi-aș dori să văd pe scenă. Ceva care mă intrigă. La Instrucțiuni… am început cu această imagine: un corp pe scenă vorbește cu un alt corp dar al doilea corp nu răspunde. Primul corp merge la al doilea, îi deșurubează capul, meșterește ceva, încearcă din nou și, de data asta, funcționează! Am fost intrigat de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare și așa am scris piesa. Pe măsură ce piesa s-a dezvoltat, am descoperit că am mers foarte mult pe ideea de a programa pe cineva, de a-l crește. M-a interesat cum funcționează acest proces și cât de complicat este.

2. Nevoia constantă de atingere a perfecțiunii este una dintre temele piesei. Considerați că aceasta ar fi o problemă pregnantă în societatea contemporană? 

Nu sunt sigur. Cred că presiunea a existat dintotdeauna, în moduri diferite. În momentul de față bineînțeles că sunt rețelele sociale care proiectează o anumită perspectivă a perfecțiunii, ceea ce poate crește presiunea. Dar în același timp, cred că există destul de multă conștientizare a importanței sănătății mintale și a acestei fațete a lucrurilor, care să compenseze.

3. Cum este să fii „unul dintre noile talente strălucite în dramaturgia din Marea Britanie”? Vă mai luptați cu sentimentele de inadecvare despre care ați vorbit în 2015, spre începutul carierei?

Cred că fiecare scriitor se luptă uneori, dar este important să-și urmeze drumul cu încredere. Nu mă simt inadecvat cu siguranță, cred că acum știu că sunt capabil să scriu lucruri de care sunt foarte mândru.
Dacă am făcut-o o dată, o pot face din nou!

4. Ați câștigat premiul Verity Bargate, premiul Catherine Johnson și un premiu Fringe First. Cum pot influența premiile un artist?

Ei bine, nu îmi place ideea de premii pentru artă, în sensul de a face să concureze între ele produsele artistice. Dar adevărul este că, cel puțin în Marea Britanie, poate fi o modalitate foarte bună de a face remarcată o piesă sau chiar de a o produce. Câștigarea premiului Verity Bargate a făcut ca prima mea piesă să fie produsă la Londra, așa că acesta a fost, fără îndoială, principalul beneficiu.

5. Pe lângă piese de teatru, mai scrieți și scenarii pentru seriale TV. Care sunt principalele diferențe în ceea ce privește procesul creativ?

Sunt destul de multe pentru mine, dar principalele diferențe țin de poveste și spațiu. În ceea ce privește povestea, televizorul tinde să fie extrem de flămând de poveste – ai nevoie de multe! Prin „spațiu” vreau să spun că atunci când scriu pentru TV îmi imaginez o scenă care se întâmplă în lumea reală, dar când scriu o scenă pentru teatru îmi imaginez că se întâmplă într-un spațiu de teatru. Spațiul sculptural propriu-zis al unui teatru este o parte atât de importantă a mediului, așa că am mereu asta în minte.

6. Ce așteptări aveți de la montarea textului „Instrucțiuni pentru o adunare corectă” la Teatrul Tineretului?

Abia aștept să-l văd! Îmi place întotdeauna să văd ce fac alți artiști cu munca mea, așa că sunt încântat să văd ce faceți din piesă!