Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt

„Nouă nopţi pot fi nouă vieţi“, spune fascinanta necunoscută tânărului sedus, într-un joc de echilibristică pe firul care desparte viaţa de moarte, noaptea de zi. Poţi scrie/ vorbi despre moarte astfel încât să ocoleşti oroarea, terifiantul, ba mai mult, să transformi absurdul tragic într-o poveste luminată de focul de artificii al dragostei şi al poeziei? Matei Vişniec reuşeşte pe deplin acest lucru într-o piesă ce mizează pe lirism şi situaţii – surpriză pendulând între absurd şi mistic. Misterul se păstrează până în final, amplificându-se pe parcursul a nouă nopţi de iubire, ce împlinesc viaţa unui saxofonist, un artist aflat la sfârşit de drumuri.

Tânărul regizor Adrian Tamaş a optat pentru explorarea resorturilor lirice şi metafizice ale textului (pe care l-a îmbogăţit cu încă opt poeme ale aceluiaşi autor), creând un spectacol de atmosferă. Această montare reprezintă debutul pe o scenă de teatru profesionist pentru Adrian Tamaş, absolvent în 2010 al secţiei de regie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Bucureşti. Spectacolul a beneficiat şi de experienţa lui Mihai Păcurar în video art, anticele umbre chinezeşti făcând casă bună cu proiecţiile video. Mişcarea scenică dirijată de Andrea Gavriliu şi decorul intim creat de Romulus Boicu sunt ingredinte importante ale acestui spectacol – poem.

Teatrul Tineretului mulţumeşte Companiei Rifil S.A. pentru susţinerea financiară a acestui spectacol. „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” de Matei Vişniec, regia Adrian Tamaş, face parte dintr-o serie de evenimente care marchează sărbătorirea celor 40 de ani de industrie şi mecenat pentru cultură, sport şi sănătate ale RIFIL S.A., în Piatra-Neamţ.

Teatrul Tineretului este una dintre instituţiile culturale sprijinite frecvent de Compania RIFIL S.A. Manifestând un real interes pentru creaţia scenică şi investind cu generozitate în proiectele şi programele teatrului, compania a contribuit (după anii ’90),  la organizarea fiecărei ediţii a Festivalului de Teatru Piatra Neamţ, în calitate de sponsor oficial. Numeroase producţii teatrale şi invitarea unor artişti de o valoare incontestabilă au devenit posibile cu ajutorul RIFIL.

În luna aprilie 2013, compania producătoare de fire RIFIL S.A. sărbătoreşte 40 de ani de activitate neîntreruptă. Înfiinţată în anul 1973 ca prima societate de producţie cu capital străin (după 1945), în parteneriat româno-italian, RIFIL s-a impus în timp nu numai drept cea mai longevivă societate de profil, dar şi ca lider în domeniul său de activitate. În prezent, compania are un număr de 500 de angajaţi, o cifră de afaceri de 65 milioane de euro pe an, vânzând pe 27 de pieţe (printre care Italia, Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, U.S.A., Israel, Ucraina); 10% reprezintă piaţa românească.
Cu sediul central în Săvineşti, judeţul Neamţ, RIFIL s-a implicat activ în viaţa socio-culturală a regiunii, devenind în cei 40 de ani unul dintre cei mai importanţi finanţatori ai evenimentelor artistice, manifestărilor socio-culturale, competiţiilor şi echipelor sportive, serviciilor de sănătate.

Raluca Naclad (secretar literar)

Cronici

„Spectacolul lui Adrian Tamaș plasează ființa umană exact în spațiul în care puerile ambiții sociale pălesc, în care relațiile instituționale nu mai funcționează, sau nu mai contează, în care omul ca ființă biologică își (re)descoperă limitele și adevăratele dimensiuni, încercând, în cele din urmă, să le dea un sens final. Este locul în care deșertăciunile lumii acesteia rămân undeva în spatele zidurilor, în care strigătele din afară se pierd în neantul zădărniciei, estompându-se treptat pentru a face loc trăirilor profunde ale unui adevăr fundamental: acela al morții. […]

Mărturisesc că, în virtutea unor prejudecăti, nu credeam că un regizor atât de tânăr poate să abordeze într-un mod atât de grav, de serios și de temeinic această imensă problematică a omului. În cazul lui Adrian Tamaș m-am înșelat. E drept că textul lui Matei Vișniec poate fi o premisă a reușitei. […] La rându-i, regizorul a reușit să valorifice din plin procedeul într-o transpunere teatrală, de maxim efect, realizată prin aceeași invocată parcimonie; căreia i-a adăugat sensul concret al prezenței în scenă prin mijloace de dinamică conceptuală menite să motiveze subtil reacțiile personajelor. În acest sens, desenul motric al femeii, de pildă, capătă valori estetice de simbol, gestul domestic se amplifică si se rafinează în atitudini coregrafice ce potențează nuanțat discursul verbal, conferindu-i substantă, tensiune si persuasiune. […]

Este îmbucurător faptul că actorii au reușit să perceapă sensul adevărat al demersului textual și regizoral, construind cu multă acuratețe un univers tragic bazat pe elemente poetice de mare intensitate, atenți la rigorile expresiei și la construcția minuțioasă a mișcării, de altfel, precum am mai spus, atent concepută.“

Ioan Amironoaie, Nu credeam să-nvăț a muri vrodată
Monitorul de Neamț (2013)

Festivaluri

2013 – Zilele Teatrului “Mihai Eminescu” Botoșani. Medalion Matei Vișniec.