Subpământeanul

Poate că viaţa e vis şi moartea e Viaţa, ne repetă înţelepţii de la Socrate până la romantici. Scriitorul Hristo Boytchev, în prezent cel mai de succes dramaturg bulgar, preia această gravă afirmaţie şi o transformă într-o cavalcadă de situaţii comice, în care sunt prinşi, ca într-un năvod, oameni roşi de ambiţii inutile şi efemere ca şi visul. Ochiul diabolic al banului deoache, punând pe chipul celui deocheat măştile meschinăriei.

Dincolo de umor, pluteşte, însă, un avertisment: banii ne costă, adeseori, prea mult.

(Raluca Naclad, secretar literar)

Cronici

Tudor Tăbăcaru a „potrivit“ textul pe măsura intențiilor sale: comedia / râsul (fie și croziv) să primeze față de referințele culturale și „filozofice“, iar spectacolul să fie un prilej pentru etalarea talentului colegilor săi (chiar adăugând încă un rol masculin celor trei deja existente). Și a reușit. Spectacolul este onest, accesibil și capabil să țină publicul în priză.

Emil Nicolae, „Subpământeanul“, un spectacol de Tudor Tăbăcaru

Realitatea (2013)

La final, spectatorului îi rămâne în memorie „orchestra“, adică echipa, și mai puțin un anumit „instrument“; ceea ce, pe de altă parte, nu este un lucru tocmai rău. […]

Probabil că una dintre cele mai comice scene este cea în care personajele înnebunesc la vederea banilor (care niciodata nu sunt suficienți) și hotărăsc să pornescă pe urmele lui Rem, în subteran. Umorul textului este punctat în mod special în prima parte a montării, iar privitorul este atras spre acțiune. […]

Fără ostentație, Tudor Tăbăcaru și echipa Teatrului Tineretului din Piatra Neamț ne oferă o montare modernă și corectă a textului Subpământeanul. Personajele mai sus amintite câștigă bani și își pierd bucuria, așa cum ni se întâmplă adesea în viața de zi cu zi, își pierd mințile și se irosesc unii pe alții, uitând că ceilalți sunt tot ceea ce au.

Irina Zlotea, Ce se câștigă și ce se pierde?

Teatrul Azi (2014)

Festivaluri

Festivalul Național de Comedie Galați 2013