APROAPE

Când vocația de actor se întâlnește în chip fericit cu darul plăsmuirii de povești, scena nu are decât de câștigat, așa cum se întâmplă în cazul lui John Cariani, actor de teatru și film, cunoscut ca dramaturg în special pentru prima sa piesa, „Almost, Maine“ (scrisă în 2004), tradusă în peste 20 de limbi și jucată pe mai multe continente.
Anonime iubiri fericite ard sub cerul înghețat al unui orășel din Nord. Plăcere și exaltare, retrageri temătoare, dulci stângăcii, țâfne răsfățate, gesturi oprite la jumătatea drumului dintre dorință și bunăvoință, toate se amestecă în licoarea tare a îndrăgostirii. Din piesa lui Cariani, Vlad Cristache a ales acele povești în care iubirea vindecă și împlinește, rotunjindu-ne asperitățile mușcăturilor timpului. Alegerea sa creează o viziune reconfortantă, plină de tandrețe, căci toți oamenii sunt frumoși atunci când sunt fericiți.
Cuvintele sunt dezbrăcate de sensul lor figurat pentru că acela care iubește își pierde toate măștile: inimile frânte sunt păstrate în săculeți zornăitori și pot fi reparate, toată iubirea primită de la celălalt poate încăpea în multe, multe pungi roșii, cât să umpli o cameră sau într-un obiect mic, mic. Pentru că în iubire declarațiile devin de multe ori declamații decorative, avem nevoie de concretețea gestului care închide în sine preocuparea specială pentru fericirea celuilalt.
Decorul conceput de Vlad Cristache e rupt din frumoasele cărți ilustrate ale copilăriei, ale căror culori și desene inocente ne smulg un zâmbet la orice vârstă. Acesta devine un minunat ambalaj pentru poveste căci întâlnirea cu El/ Ea este cel mai frumos dar al vieții.
Regizorul și echipa sa au meșterit o țesătură cu fire toarse din lumina zăpezii și a privirii îndrăgostite.

(Raluca Naclad, consultant artistic)