Teatrul Tineretului Piatra-Neamț

Ghimpl-Netotul

după:
Isaac Bashevis Singer

Traducerea: Anton Celaru
Adaptarea scenică: Daniel Iordan

Distribuția:
Ghimpl: ANDREI MERCHEA-ZAPOTOȚKI
Soția: CĂTĂLINA EȘANU

Regia: DANIEL IORDAN
Fotografii: Mihaela Jipa

Premiera: 11 și 12 februarie 2017

Durata: 1h

„Arta sa narativă, plină de pasiune, cu rădăcini într-o tradiție culturală polono-evreiască, dă viață condiției umane universale.“ Astfel își motiva opțiunea juriul care i-a acordat, în 1978, Premiul Nobel pentru Literatură lui Isaac Bashevis Singer (1902-1991). Numele său rămâne reprezentativ în literatură pentru proza care meditează asupra comunității tradiționale evreiești, fie că vorbim de romane (printre cele mai reprezentative sunt: Familia Moskat, Satan în Goray, Sclavul), nuvele și povestiri (Ghimpl-Netotul și alte povestiri, volum apărut în 1957, Un prieten al lui Kafka, Pasiuni etc.), memorii (La curtea tatălui meu, Un băiețel în căutarea lui Dumnezeu, Un băiețel în căutarea dragostei).

„Scrie la carte că-i mai bine să fii om prost toată viața, decât om rău un singur ceas.“

Pornind de la povestirea Ghimpl-Netotul, Daniel Iordan a conceput o farsă dramatică, cu accente de comedie neagră, care se oprește cu un pas înainte de derizoriu, acolo unde emoția și suferința dau valoare umanului.

Replica citată mai sus îi aparține rabinului la care Ghimpl merge pentru a cere sfat, când nu mai suportă farsele la care îl supun cei din jurul său. Însă Ghimpl nu e prost. E doar un om absolut bun, într-o lume de ticăloși. El „toate le rabdă“, sperând și iertând la nesfârșit. Bunătatea brutarului Ghimpl este un aluat bine dospit care a acoperit toate golurile ființei lui.

Teatrul Tineretului vă invită la o meditație despre bunătate. Mărunțișul vieții omului bun și disprețuit pentru bunătatea lui este acea comoară ascunsă în zidul de indiferență și răutate al lumii.