ORESTIA

ORESTIA adaptată de Robert Icke este un flux de amintiri care ne poartă de la o copilărie în care orice e posibil, la o adolescență tulburată de traumele nerezolvate din trecut, la o maturitate care vine însoțită, întotdeauna, de o dezvrăjire. Fiecare dintre cele patru acte ale piesei propune noi chei de joc, noi convenții, personajele fiind surprinse în diverse etape ale vieții lor. E ca și cum am fi încercat să facem patru spectacole distincte.

Dar dincolo de provocările efective, m-a atras faptul că rescrierea lui Robert Icke transpune tragedia greacă în viața de familie, în intimitatea casei. În această perioadă, în care canalele de comunicare au devenit atât de diverse și suntem bombardați zilnic cu informații despre atentate, crime, radicalizare, înarmare, războiul pare că e un program care rulează permanent în subteranele minții noastre. Și mie, ORESTIA despre asta mi-a vorbit: despre felul în care războaiele de azi nu se mai poartă doar pe fronturi, ci și în familiile noastre, în mințile noastre.

Vlad Bălan, regizor