POSTPREZENT - Something to declare & to share

Experiența ultimului an și jumătate a adus cu sine schimbări importante în curatoriatul artelor performative: imposibilitatea de a face planuri pe termen lung, asumarea unor riscuri în ceea ce privește programarea, flexibilitatea reacțiilor în confruntarea cu restricțiile și regulamentele apărute peste noapte, în funcție de evoluția contextului pandemic. Și totuși, în ciuda condițiilor descurajante, după un an de tăcere, unele festivaluri au decis să reia dialogul cu publicul și întâlnirile între profesioniștii de teatru. Chiar dacă adeseori programarea este marcată în mod vizibil de noua realitate, a organiza un astfel de eveniment este în primul rând un gest de afirmare a încrederii că, mai ales în vremuri de criză, arta poate fi acel teritoriu al dezbaterii raționale, în care mai este posibil să imaginăm un viitor împreună.

Inevitabil, viața unei instituții publice de cultură, precum și viața unui festival sunt influențate de mersul istoriei, de toate schimbările economice, sociale și politice. Festivalul de teatru de la Piatra Neamț nu face excepție de la această regulă. De-a lungul timpului, au existat momente de sincopă și chiar de „adormire“ pentru ani buni de zile. Cel mai cunoscut moment este cel din anul 1985, când, din cauza cenzurii care nu admitea să existe un alt Festival în afară de Cântarea României, Festivalului de la Piatra Neamț i se interzice continuarea tradiției începute în 1969, iar reluarea lui nu va mai fi posibilă decât în 1992. Dacă înainte de 1990 o astfel de dispariție era un fenomen ce ținea mai degrabă de situația unei țări izolate de restul lumii, în 2020, Ediția 32 a Festivalului de la Piatra Neamț a avut soarta tuturor evenimentelor destinate publicului din întreaga lume: fie au fost anulate, fie s-au transformat în ediții online. Am trecut și trecem încă printr-o perioadă în care artele performative au fost asociate cu termenul „non-esențial“ – ale cărui conotații au suferit mutații de la „neimportant pentru supraviețuirea imediată“ până la „inutil“, „ineficient“ și chiar „împovărător pentru contribuabili“. În aceste condiții, a organiza un astfel de eveniment este un semn că artele performative nu au cedat încă în lupta pentru supraviețuire, într-o societate din ce în ce mai vrăjită de consum și individualism, că își reafirmă angajamentul față de comunitățile locale și că pot oferi o platformă în care oamenii de teatru și spectatorii se pot întâlni pentru a discuta, a gândi și a micșora, poate, distanțele sociale adâncite de pandemie.

„Ne vedem afară“, sloganul ales pentru stagiunea TT 2020-2021, a fost și unul dintre criteriile ce au stat la baza selecției pentru secțiunea națională, fiind preferate spectacole realizate pentru spații neconvenționale în aer liber sau spectacole care, deși concepute pentru interior, au fost ulterior adaptate și jucate și în exterior. Astfel, spectatorii pot redescoperi spații urbane transformate în scene în aer liber: fațada și curțile laterale ale Teatrului Tineretului, străzi ale orașului, curtea Muzeului Memorial „Calistrat Hogaș“, grădina Palatului Copiilor, terasa RubikHub, Curtea Domnească, Casa Romașcană (Roman), Parcul Cetate din Târgu Neamț.

Dincolo de acest criteriu, intenția curatorială a rămas aceeași, ca în ultimele trei ediții: o selecție de spectacole care să provoace dialog pe teme relevante, promovarea proiectelor bazate pe text contemporan și a artiștilor care își asumă riscuri estetice. Cele 16 spectacole invitate în Festival sunt produse atât de teatre de stat, cât și de companii independente. Pe lângă acestea, Teatrul Tineretului prezintă patru dintre producțiile stagiunii, toate fiind montări în premieră ale unor texte originale. Temele explorate de majoritatea spectacolelor sunt în mod semnificativ legate de temporalitate, astfel încât titlul actualei ediții, propus de consultantul artistic TT, Daniel Chirilă, funcționează și ca un fir roșu ce leagă viziuni estetice, practici artistice și generații foarte diferite. Suntem aici – în POSTPREZENT, suspendați în acest culoar de timp neobișnuit, uneori dorind să fie din nou „ca înainte“, alteori sperând că am putea descoperi noi posibilități, mai juste și mai bune, care „înainte“ nici nu ne-ar fi trecut prin cap.

În spectacole, aceste mișcări pe axa timpului capătă forma unor revizitări ale trecutului sau cea a radiografierii prezentului. Sunt creații artistice care investighează momente din istoria recentă sau mai îndepărtată, fie din perspectiva personală a amintirii (Nu sunt eu, Jurnal de România. 1989), fie prin oglindirea și chestionarea identităților (Stand up Lechaim!), fie prin revizitarea unor documente istorice (Gewalt la Darabani). Timpul prezent ne pune față în față cu provocări globale cărora va trebui să le dăm un răspuns pe măsura gravității lor: exploatarea inconștientă a resurselor și corupția vizibilă și invizibilă din spatele unor astfel de practici (Verde tăiat), inegalitățile sociale și condițiile de muncă din ce în ce mai precare și mai abuzive (Domeniul luptei, București livrator), sărăcia și alcoolismul din mediul rural (alcool, lumină și puțină moarte. studiu de caz, Titanicul), violența domestică și lipsa de comunicare dintre generații (Regina prăjiturilor, Pattern), anxietatea și alienarea în fața unei atmosfere tot mai contaminate de polarizarea discursurilor, discriminare, conspiraționism sau profeții abracadabrante (Râd nervos, S-a-ntâmplat într-o joi, Nu atingi niciodată victima, Mama). În ceea ce privește viitorul, el poate fi întrezărit accesând poveștile trecutului dintr-un spațiu anume, în cazul de față chiar orașul Piatra Neamț (Viitorul din trecut), viziunile distopice (VA URMA. Pe Planeta Oglindă) sau căutările și neliniștile adolescenților exprimate chiar de ei (Hei, tu, vecine!).

Pe lângă atelierul de povești coordonat de scriitoarea Adina Rosetti, cei mai tineri spectatori (dar și părinții și bunicii lor) se vor putea întâlni în aer liber cu Pisicile muzicale ale lui Bobo Burlăcianu și cu Statuile vivante create de Mihai Mălaimare.
Festivalul continuă, de asemenea, inițiativa regională prin care orașele Roman și Târgu Neamț fac parte din acest eveniment.

Limitarea mobilității a impus reinventarea secțiunii internaționale, astfel încât selecția spectacolelor s-a transformat în comisionarea de către Festival a unor artiști internaționali, care au fost invitați să creeze într-un termen foarte scurt, special pentru acest eveniment, ceea ce am putea numi „spectacole care să încapă în bagajul de mînă“. Invitații sunt, fără excepție, artiști care creează sau își prezintă lucrările pe plan internațional. Unii dintre ei sunt în mișcare continuă între țara de origine și alte țări, în care au ales să se mute sau au fost invitați pentru diverse proiecte. În cariera lor, până la momentul pandemiei, mobilitatea a fost un lucru firesc, parte din viața de zi cu zi, acest profil de artist fiind un vector de comunicare în satul global. Este important ca dialogul între artiști și structuri internaționale să continue, pentru că este evident că trăim un moment în care răspunsurile globale vor fi cele care vor conta. Invitația făcută artiștilor ce activează în Belgia, Cehia, Germania, Kosovo, Moldova, Polonia (dar și în alte țări ale lumii) a însemnat propunerea de a pregăti un spectacol de tip lecture performance, în care doar cuvintele, acest bagaj fără greutate, dar de mare valoare, să încerce să provoace imagini și povești în mintea spectatorilor prezenți la Festival. Spre deosebire de spectacolele prezentate în turnee internaționale în care, de obicei, autorii/autoarele conceptului (regizori/regizoare, autori/autoare de text dramatic, coregrafi/coregrafe) nu apar pe scenă ca interpreți, de data aceasta chiar ei/ele sunt cei care vin să performeze în fața spectatorilor: fie ideile care au stat la baza unui spectacol deja creat, dar imposibil de prezentat în turnee sau a unui spectacol pe care nu au reușit să îl producă în această perioadă, fie pur și simplu schița unui spectacol visat sau o meditație asupra prezentului. Aceste spectacole – eseu, spectacole – statement, spectacole – conferință, spectacole – machetă sau caiete de regie performative alcătuiesc anul acesta secțiunea internațională pe care am numit-o Something to declare, cu încrederea că există bunuri umane mai presus de cele care trebuie declarate în toate vămile lumii și că aceste bunuri își măresc exponențial valoarea atunci când ele devin comune, în momentul în care sunt împărtășite cu alții.

Ediția32 păstrează atmosfera de întâlnire între diverse arte și mijloace de exprimare, între public și oamenii de teatru invitați, între generații diferite de creatori și spectatori. Spațiile de întâlnire vor fi deschise în jurul unor oferte de comunicare cu totul speciale: „Ieșirea trenurilor din gară“, film documentar semnat de regizorul Radu Jude și de istoricul Adrian Cioflâncă; documentarul „Justiție nevăzută“, o producție Dela0.ro & Vagabond Film cu sprijinul comunității Lideri pentru justiție, (cu o discuție moderată de activistul Codru Vrabie); Expoziția itinerantă „Eroinele“ a Centrului Ceh din București, care va aduce la Muzeul de Artă din Piatra Neamț o serie de profile feminine din România și Cehia, din trecut și din prezent, a căror contribuție a marcat domeniile în care au activat sau activează încă; la vernisaj vor participa Adina Rosetti, autoarea volumelor „Nesupusele“ împreună cu două tinere absolvente de liceu din Piatra Neamț. „POSTER PREZENT“ este o expoziție de afișe de (și despre) teatru, realizată de artistul vizual Levente Benedek special pentru această ediție a Festivalului. Lansările de carte și reviste de specialitate, precum și o parte a discuțiilor cu artiștii invitați în Festival vor fi găzduite, dimineața, de Muzeul de Artă (curtea interioară). Programul „Spectatorul critic“ va deschide din nou un spațiu de dialog pentru adolescenți din diferite licee nemțene, care vor descoperi împreună „de ce ne place sau nu ne place“ un spectacol de teatru, într-un atelier coordonat de Mihai Brezeanu. Trei dintre adolescenți vor fi implicați în desfășurarea Festivalului, pe toată durata acestuia, în calitate de membri ai Juriului de liceeni, și vor oferi un premiu spectacolului pe care îl vor considera cel mai relevant pentru generația lor.

În prima parte a Festivalului, în timpul zilei, trecătorii prin fața Teatrului pot deveni martorii unui proces de lucru artistic în timp real al unui celebru artist vizual român, care își expune lucrările în cele mai importante muzee din lume. „Desen de intrare“ este un proiect site-specific, marca Dan Perjovschi.
În semn de solidaritate cu sectorul independent, cel mai afectat de criza declanșată de contextul pandemic, Dan Perjovschi va dona onorariul său unui tânăr artist sau unui grup independent prezent în Festival. Astfel, începând cu această ediție, „Premiul Cătălina Buzoianu“ va celebra memoria celei mai importante regizoare din istoria teatrului românesc – a cărei activitate în anii ’70 și ’80 este legată de evoluția Teatrului Tineretului –, va saluta curajul tinerilor artiști ce articulează în creațiile lor viziuni novatoare și critice despre teatru și despre lume și va susține dialogul și solidaritatea între artiștii români din generații diferite.

Teatrul Tineretului mulțumește finanțatorului, Consiliul Județean Neamț, care înțelege importanța acestui eveniment pentru comunitatea spectatorilor din județul Neamț și susține realizarea acestuia într-un moment dificil pentru instituțiile de cultură din întreaga lume.

Bine ați venit la Ediția32 a Festivalului de Teatru Piatra Neamț!
(Nu uitați să aveți la îndemână o haină groasă pentru spectacolele în aer liber. În POSTPREZENT, serile pot fi răcoroase.)

Gianina Cărbunariu
Directoare și membră a echipei curatoriale
a Festivalului de Teatru Piatra Neamț

POSTPREZENT

Se spune că umanitatea, și implicit istoria lumii, își modifică cursul în mod semnificativ atunci când apar evenimente importante cum ar fi războaiele, fenomenele naturale de mare amploare, epidemiile, pandemiile etc.; în general, sub acțiunea a tot ce presupune anumite modificări transversale la nivel mondial. Omul este un animal dominat de imaginație și, în același timp, în egală măsură, se folosește de capacitatea lui de învățare empirică pentru a supraviețui. Astfel, omul a numit în termeni juridici toate aceste lucruri care nu depind de el drept Forță majoră. În caz de „Forță majoră“. Atunci când se invocă „Forța majoră“ în cadrul unui anumit contract pe baza unor motive cum sunt cele de mai sus, partea care o invocă este exonerată de răspunderea contractuală, de îndeplinirea lucrurilor pe care și le-a asumat contractual. Și pe undeva, poate că și așa trebuie să fie atât timp cât ești pus în imposibilitatea de a te ține de cuvânt.

După instalarea pandemiei COVID-19, la adăpostul „Forței majore“, am început să vorbim despre poluare, despre nepotrivirea politicilor publice la prezentul pe care îl experimentam nu mai târziu de ieri, am început să discutăm despre artă, știință și, așa cum e firesc, am început să vorbim și despre viitor. Despre cum vom schimba lucrurile, despre ce avem de făcut și despre cât bine ne va aduce, de fapt, această „Forță majoră“ pentru că, într-un mod cinic, considerăm ca societate că avem nevoie de o „pauză“. Însă ne-am obișnuit cu viteza ultimilor ani și-am comprimat trecutul, prezentul și viitorul într-o singură perioadă. Și am uitat că procesul nostru de învățare, de adaptare și evoluție este ceva mai lent. Și-am creat un vid la nivel discursiv.

Trăim într-un postprezent în care prezentul nu există, fiind doar o zonă tampon între ce a fost și ce urmează. Prezentul nostru este mai degrabă ceea ce trăiam înainte de a ni se întâmpla ce ni s-a întâmplat. Iar acum, așteptăm ca acest prezent să treacă, iar uneori ne comportăm ca și cum a trecut deja. Însă evident, el trăiește odată cu noi. În această ediție a festivalul nostru, ne vom uita la ceea ce trăim, vom ieși afară și vom încerca să înțelegem, să ne adaptăm, să fim parte a acestui tip de firesc. Credem că doar pornind din acest punct, lucrurile pot evolua.

Daniel Chirilă
regizor-dramaturg, consultant artistic TT