Spectacolul scoate în evidență echilibristica la care sunt supuși profesorii din mediul rural, câteodată din rațiuni birocratice (de pildă, spre a îndeplini criteriile de finanțare ale unui proiect), uneori din milă (cunoscând condițiile precare ale elevilor mai puțin silitori), alteori pentru a împăca viziuni pedagogice contrare, dar rezonabile fiecare în felul lor. Recreată fidel, atmosfera școlii de țară ca port în care se amestecă diverse brațe mai lungi (inspectoratul, primăria, baronii locali, viața de afară, cu neajunsuri și tentații) se impune ca o enclavă ce reconstituie, de fapt, societatea românească și problemele ei structurale în ceasul europenizării târzii. Demers interogativ din care nu lipsesc umorul amar și conflictul bine dozat, spectacolul dă volum realității potrivit căreia șansa ori neșansa unui destin stau adesea în puterea unui pix.