În anii ‘50 ai secolului trecut, Eugène Ionesco scria o piesă în apărarea unicității și demnității persoanei, amenințate de isteriile colective, totalitariste. Prin spectacolul creat la Teatrul Tineretului ne punem întrebări asupra unei lumi modelate de suprapunerea spațiului digital cu realitatea concretă. Este în plină expansiune o nouă societate, dominată de homo digitalis, în care utilizarea tehnologiilor digitale devine pe zi ce trece un factor tot mai influent în relațiile sociale.

În acord cu viziunea lui Ionesco, ne dorim ca acest spectacol să fie un antidot contra infestării societății cu ură și un tonic pentru fortificarea gândirii critice, într-o lume tot mai scindată, în care de multe ori, convingerile de grup nu sunt bazate pe judecăți, ci pe impulsuri și interese. Închistarea în clișee poate deveni oricând agresivă.