NEVER TOUCH THE VICTIM

„Am căutat un flow deschis la povești și stimuli pe tema oglindirii celuilalt în vremea distanțării. Și să le urmărim până-n pânzele albe, oricât de incomod ar fi, ca să devenim mai curajoase atunci când îi privim pe ceilalți – și mă refer la curajul de a privi în față diferențele și de a vedea contextele lărgite care ne (in)formează, mai pe față sau mai subtil, credințele și opiniile.

Piesa e împletită din mici anecdote sau întâmplări amintite, auzite sau trăite de noi în timp ce «coceam» povestea. Am frământat și modelat două aluaturi: două personaje feminine de vârste, experiențe și viziuni diferite, o femeie «caldă» și una «rece», care-și trăiesc experiența pandemică în blocuri învecinate. Și apoi am împletit aceste aluaturi într-un colac. În cercul gol din mijloc își fac loc alte personaje nevăzute: bărbatul care le unește pe cele două, doamna de la firma de telefonie mobilă, părțile implicate într-un accident de mașină, clienți ai unui supermarket, comunitatea unei biserici și copiii de la o grădiniță particulară. Proaspăt sau tare, cu plinul și golul lui, colacul ăsta e ce-am pregătit noi pentru sărbătoarea, tristă sau veselă, după puteri, a familiei lărgite care suntem.“