Din efervescenta Vienă a sfârșitului de secol XIX, purtându-și crizele identității în pași de vals și lăsându-se psihanalizată de Sigmund Freud, vine o veselă apocalipsă a veșnicului conflict provocat de săgeata lui Eros. Arthur Schnitzler se numără printre fondatorii modernității în literatură, preluând în textele sale achizițiile psihanalizei și ale propriei practici medicale (înainte de a se dedica total literaturii, a profesat la  Spitalul General din Viena, AKH), în chestionarea insistentă a raporturilor dintre sexe.

Iubirea ca act ratat e sursa isteriilor, ar spune Freud. Farsa cu tentă sexuală, Anatol, îi servește lui Răzvan Muraru drept punct de plecare pentru crearea unor povești de iubire peste care plutește parfumul exalat de întunecatele flori ale nevrozelor. Iubirile lui Anatol și Max, reorchestrate de tânărul regizor, sunt învelite într-un cocon de umor, cinism și irațional. Superficialitatea, egoismul, narcisismul, nesiguranța, tulburarea psihică creează emoții toxice care ucid iubirea.

Într-o lume în care schimbarea frecventă a partenerilor a devenit o trăsătură definitorie a societății, Anatol oferă răspunsuri despre fragilitatea cuplului.

(Raluca Naclad – secretar literar)