TEATRUL ∏ BUNI PIATRA NEAMŢ (Secţiunea Off)

În distribuţie:
CONSTANTIN (ŢÂCǍ) COJOCARU
ECATERINA HÂŢU
CORNELIU-DAN BORCIA

Regia: DAN VASILE
Costumele: AGNES TOMA şi DINASTY
Sponsori: RIFIL şi PLANTAVOREL
Cofinanţator: UNITER – din încasările primite din timbrul teatral
Poducător: Asociaţia PiatrArt

Cronici

Corneliu Dan Borcia a trecut peste drum de parcul zoologic, în hruba încotoşmănată de cursul veacurilor a Clubului Q30, pentru o zoo-grafie a animăluţelor mundane în piele de om. Şi a inventat teatrul particular ∏ BUNI. O vreme şi-a antrenat publicul cu spectacole invitate şi, la sfârşit de primăvară şi acum, la început de stagiune, a găsit destui parteneri cu chef de a se preumbla pi cvadratura cercului, pentru a intra pi buni într-un repertoriu cum scrie la carte (cu litere greceşti, latineşti, teatraliceşti, ori cum or mai fi ele să fie).
(…)Ştiinţa dozajului a permis exerciţii de virtuozitate cuplului Constantin (Ţâcă) Cojocaru şi Corneliu Dan Borcia, sub bagheta personajului neutru, însă motor al excitaţiei celor doi, interpretat de Ecaterina Hâţu. Ţâcă şi Dan se joacă, cum să zic, pe ei înşişi, căci aşa li se cheamă personajele. Pe primul îl „supără rău hormonii”, pe al doilea nostalgia.  Primul e un rocker târziu, al doilea un rocker nemărturisit în haine burgheze. Primul atacă la baionetă, al doilea preferă revoluţiile de catifea. Ambii sunt victinile chat-ului, aşteptându-şi vesperala cucerire ipotetică în bar. Ipoteză care se va confirma sub multiplele măşti ale personajului Ecaterina Hâţu, de la chelneriţa nervoasă, fiindcă teribil de plictisită, la vrăjitoare visătoare şi, până la urmă, la înger al morţii, cam vicios şi cam beat (de citit şi în engleză).
Doru Mareş – Observatorul cultural

În ciuda spaţiului parcimonios, specific de altfel unui asemenea gen de reprezentaţie, spectacolul are nerv, dinamism, mobilitate şi plasticitate. Textul, „pe alocuri explicit”, după cum ţine să ne prevină însuşi autorul, poate părea la prima vedere licenţios şi dur, dar în contextul întregului story capătă o logică motivaţie formală şi informală.
(…) Trio-ul actoricesc al reorezentaţiei, împreună cu regizorul şi colaboratorii, formează cu adevărat o echipă.
(…) Dincolo de aprecierile noastre faţă de acest inedit şi personalizat act artistic – excelentă mostră de reprezentaţie de loisir şi (foarte important!) nu numai – ni se pare edificatoare fraza actorului Constantin Cojocaru, care rezumă foarte precis şi nemilos sensul spectacolului: „Era foarte important ca acest text picant şi puternic să poată fi rostit de nişte actori, fără a fi vulgar, în sensul în care publicul să-l refuze, şi care să susţină această situaţie a doi bătrâni care caută – de nebuni, de comici şi de trişti – sex.”
Ioan Amironoaie – Monitorul de Neamţ