TEATRUL ODEON BUCUREŞTI

Distribuţia:
Zsuzsa: DORINA LAZĂR
Sándor: VIRGIL ANDRIESCU
Mana: IRINA MAZANITIS
Böske: VIRGINIA ROGIN
Hilda: LIANA MĂRGINEANU
István: CONSTANTIN COJOCARU
Adél: RODICA MANDACHE
Ameliedragă: TATIANA IEKEL
Ėva: CRINA MUREŞAN
Karola: JEANINE STAVARACHE
Liza: ANA MARIA MOLDOVAN
Laci: ALIN TEGLAŞ

Regia: RADU AFRIM
Decorurile: VITTORIO HOLTIER
Costumele: ILONA VARGA – JÁRÓ
Muzica: VLAICU GOLCEA
Traducere: Anamaria Pop

Cronici

În spectacolul joi.megaJoy, chiar e vorba de o sărbătoare! La Teatrul Odeon, textul lui Katalin Thuróczy capătă savoarea şi splendoarea unui meniu regal.
(…) Cheia de boltă a spectacolului e interpretarea remarcabilă, spumoasă, atingând cotele maxime ale comicului de cea mai bună calitate. De văzut, de fredonat, de aplaudat!
Adriana Mocca – Cultura

În lumina somptuoaselor candelabre se instalează, din capul locului, universul “Afrim”: decrepitudinea de proporţii apoteotice, dureroasă în sine, e tratată cu excelent umor. Regizorul răvăşeşte nemilos, insolent-jucăuş, toate clişeele şi tabuurile legate de vârstă şi de senilitate. În atotstăpânitoarea deriziune, regizorul creează breşe de delicateţe şi profunzime. Oricât de grave şi de dureroase ar fi adevărurile despre neputinţă, totul intră într-un comic suculent.
Un asemenea spectacol, pur şi simplu, nu se ratează! Alegeţi fie partea care vă înduioşează şi vă întristează, fie cea care vă distrează colosal. Dar nu rataţi premiera de la Odeon! Aşa ceva se vede rar în Bucureşti.
Cristina Rusiecki – Adevărul literar şi artistic

Trecerea din registrul realismului scenic în cel al metaforei este principalul succes la montării, succes în care meritul aparţine deopotrivă regizorului, scenografilor (decor: Vittorio Holtier, costume: Ilona Varga-Járó) şi actorilor. Sărbătoarea de joi e un ritual, familia se strânge la un fel de ospăţ. Masa Biedermaier e lipită de masa din bucătărie, ca să încapă toţi, să aibă unde, în timp ce se îndoapă şi beau, să-şi joace biografiile imaginare şi frustrările reale. În acest spaţiu strâmt, Afrim modifică mereu distanţa dintre spectator şi personaj – demn de iubire sau de milă, de dispreţ şi de batjocură -, convenţia teatrului naturalist devine comedie muzicală, mişcările încetinite de boli şi privirile stinse de conştiinţa morţii apropiate se transformă în paşi ritmaţi de energia cântecului, vitalitatea dorinţelor e mai puternică decât istoria şi destinul.
Magdalena Boiangiu – Cotidianul

Este, în totul, un spectacol epicureu şi generos, în care ai senzaţia că totul se dezlănţuie cu indicibilă plăcere: textul, regia, actorii. Aceştia din urmă au, fiecare, “momentul” său – şi fiecare profită de el spre a se “arăta” cât mai deplin: Rodica Mandache, Dorina Lazăr, Virginia Rogin, Irina Mazanitis, Liana Mărgineanu, Crina Mureşan, Jeanine Stavarache, Ana Maria Moldovan, cărora li se alătură, cu distincţie, Tatiana Iekel, sunt parcă într-o competiţie deschisă pentru locul de “cea mai bună”, după cum, “la masculin”, luptă asemănător Constantin Cojocaru, Virgil Andriescu şi Alin Teglaş. Desigur, îi nedreptăţesc pe toţi notându-le atât de sumar contribuţia, dar importantă este, în acest spectacol, echipa. Or echipa, ca echipă, se dovedeşte mai presus de orice laudă.
Alice Georgescu – Ziarul de duminica