TEATRUL NOTTARA BUCUREŞTI

Distribuţia:
Billy: ALEXANDRU JITEA
Kate: ANDA CAROPOL
Eileen: RUXANDRA SIRETEANU
Johnnypateenmike: CONSTANTIN DRĂGĂNESCU
Bartley: BOGDAN VODĂ
Helen: GABRIELA CRIŞU
Babbybobby: SORIN COCIŞ
Doctorul McSharry: ION SIMINIE
Mammy: CAMELIA ZORLESCU

Regia: VLAD MASSACI
Decorul: ANDU DUMITRESCU
Costumele: ANCA RĂDUŢĂ
Ilustraţia muzicală: CRISTI JUNCU
Traducere: Vlad Massaci & Cristi Juncu

Prezentare

„Schilodul din Inishmaan” este o poveste ciudată, în registru comic, acţiunea fiind localizată pe o insulă de pe coasta de vest a Irlandei, în 1934.
Mesajul spectacolului este acela că nu suntem atât de urâţi şi nici atât de răi pe cât părem. Dar o anumită discreţie, drapată într-un umor crud, e reconfortantă şi igienică în relaţiile dintre oameni. Ceea ce pare cruzime îndreptată împotriva unui om lovit de nenoroc este, de fapt, un fel de solidaritate, pentru că ceea ce contează cel mai mult este demnitatea. În rest, paralelele dintre irlandezii de pe insula Inishmaan şi noi sunt mai mult decât evidente.
Personaje extraordinare, răsturnări neaşteptate de situaţie, unul dintre cei mai bine cotaţi regizori ai momentului, iată numai câteva dintre atu-uriile acestui spectacol, care nu trebuie ratat.

Cronici

Vlad Massaci a construit minuţios o viziune regizorală în care stapănâneşte  pe deplin  ambiguitatea între râs şi plans, veghează ca vulgaritatea să nu se strecoare, iar rezulatatul este emoţionant. A lucrat migălos cu actorii şi se simte că aceştia au fost devotaţi viziunii sale regizorale pe care au întrupat-o cu cu plăcerea jocului credibil. … Toate personajele par dure, dar sub masca acestei brutalităţi, agresivităţi sau chiar a nebuniei unora dintre ele, se ascund, însă, sentimente, sensibilităţi, suferinţe greu de bănuit, sugerate cu măiestrie de interpretare. […]  Spectacolul se derulează pe muchia de cuţit a echilibrului dintre comical savuros şi tristeţea dramatica.
Ileana Lucaciu – Timpul liber

Toţi actorii îşi duc rolurile cu bine, dar dintre toţi, Gabriela Crişu rămâne în memorie graţie inocenţei în stare pură ce se poate întrezări în spatele agresivităţii care o caracterizează. Ea nu e rea pur şi simplu, ci numai pentru că doar aşa se poate apăra de lumea în care trăieşte, şi, de aceea, în momentul în care renunţă, pentru o clipă, doar din greşeală, la duritate te cucereşte definitiv. […] Constantin Drăgănescu e simplu, direct, precipitat, de parcă fiecare clipă ar fi ultima, măcinat de curiozitate ca de o boală, dar sub crusta lui tare, de irlandez bătrân şi beţiv, se ascunde o inimă de aur.”
Cristina Modreanu – Gândul