TEATRUL MIHAI EMINESCU BOTOŞANI

Distribuţia:
Iva Turbincă: DANIEL BADALE
Moartea: ANDREEA MOŢCU
Dumnezeu: FLORIN AIONIŢOAEI
Sfântul Petru: GHEORGHE FRUNZĂ
Căpitanul: BOGDAN MUNCACIU
Soldaţii: MIHAI DONŢU, SORIN CIOFU, EDUARD SANDU, CEZAR AMITROAEI
Ţăranii, Dracii: PETRONELA CHIRIBUŢĂ, SILVIA RUSAN, MIRELA NISTOR, MARIA FRUNZĂ, BOGDAN MUNCACIU, MIHAI DONŢU, SORIN CIOFU, GHEORGHE FRUNZĂ, EDUARD SANDU, CEZAR AMITROAEI

Regia: ION SAPDARU
Scenografia: MIHAI PASTRAMAGIU
Coregrafia: VICTORIA BUCUN

Cronici

Ivan Turbincă pare un rol la îndemâna oricui, însă aşa cum l-a văzut Ion Sapdaru, ca un hibrid ruso-român, nu este chiar simplu să-l scoţi la capăt cu brio, aşa cum l-a scos Daniel Badale. Hâtroşenia personajului, născută din cea a povestitorului, este susţinută de un spirit viu, tineresc, fără limite a personajului astfel interpretat, cu mare talent de Daniel Badale (…)
Intenţia de autohtonizare a personajului rus şi a atmosferei a fost primordială în ceea ce a vrut să facă regizorul Ion Sapdaru, un regizor cu reale posibilităţi de contemporaneizare a textelor clasice. De altefel, Ion Sapdaru a spus că „Ivan Turbincă este un Don Juan autohton care a riscat un love story cu Moartea”. Şi tot el se întreabă „Ce s-a ales cu acestă relaţie”, ca să răspundă cu acelaşi umor: „Au divorţat!”. Un divorţ, desigur, dar nu de moarte, cu care până la urmă s-a înţeles într-un fel, ci de un destin creat fără deviere de Ion Creangă, destin pe care regizoral Ion Sapdaru l-a orientat spre un alt areal.
Gellu Dorian – Evenimentul de Botoşani

Actor şi regizor, Ion Sapdaru are un farmec aparte şi un „nu-ştiu-ce” cu care convinge, stârneşte şi entuziasmează actorii cu care lucrează. „Cu Ion se lucrează chinuitor de plăcut”, a exprimat, plastic, actorul gălăţean Cristian Gheorghe, un alt adevăr. Doamna Sanda Manu a remarcat o altă calitate pe care Sapdaru o are – „calitate care mi-a devenit evidentă şi în spectacolul cu „Ivan Turbincă”, aceea de a nu mă trimite acasă, ca spectator, spunând: Doamne, tâmpită sunt că, uite, sunt nişte lucruri pe care nu le-am înţeles! Or, sunt foarte multe spectacole pe care noi le vedem acum şi zicem: Doamne, oare ce-o fi fost acolo? Sapdaru explică neexplicând, aduce imaginea şi cuvântul astfel încât să înţeleagă fiecare, de la nivelul celui de zece ani până la nivel de academician. El este în primul rând actor şi cred că face parte din acea categorie de oameni care, oricât de vitală ar fi, renunţă la un rendez-vous amoros pentru o repetiţie de teatru”.
Angela Ribinciuc – Viaţa liberă

„Oricare din cronicarii de teatru din Bucureşti ştie că la Botoşani e un spectacole de teatru excelent, model pentru o trupă tânără, unde un actor dotat excelentisim, tânărul Badale, îşi găseşte o întruchipare de zile mari”.
Ion Cojar – Monitorul de Botoşani

Daniel Badale a fost sufletul spectacolului, dovedindu-se un actor special, cu o mobilitate deosebită şi o sensibilitate aparte.
Ileana Lucaciu – Timpul liber

De departe remarci cunoscutele măşti din zona Voronei cu care actorii îşi încep şi încheie jocul pe ritmurile acelea populare care îndeamnă publicul la aplauze, dar şi costumele care completează tabloul din opera lui Creangă. Preactic, costumele fixează foarte bine fiecare personaj, pentru că nu ai nevoie de prea multă vorbă ca să realizezi că pe scenă apare „doamna cu coasa”, „Dumnezeu şi Sfântul Petru”, „drăcuşorii”, „ţăranul” ori „dracul cel mare”. Totul e făcut ca să ţină publicul în priză continuă şi aşa se întâmplă, pentru că despre piesa aceasta se poate spune mai ales faptul că e antrenantă, dinamică şi nu plictiseşte sau cel puţin nu te lasă să caşti.
Ioana Matfeev – România liberă