TEATRUL TOMA CARAGIU PLOIEŞTI

Distribuţia:
Maxim: ALIN TEGLAŞ
Lioha: ROMULUS CHICIUC
Bunica lui Maxim: ELENA POPA
Ludmila Ivanovna: RALUCA ZAMFIRESCU
Dezbrăcatul, Surul: ANDREI VASLUIANU
Cursantul: KARL BAKER
Mirele: IOAN COMAN
Mireasa: OTILIA PĂTRAŞCU
Nataha: LORENA CIUBOTARU
Dima: DRAGOŞ CÂMPAN
Bunica lui Spira: LUCIA ŞTEFĂNESCU
Mama lui Spira: FLORICA DINICU
Curva: CRISTINA MOLDOVEANU
Vecinul, Tatăl mirelui: ALEXANDRU PANDELE
Directorul şcolii: TUDOR SMOLEANU
Mama lui Lioha: CARMEN CIORCILĂ
Spira: GEORGE ANGELESCU
Un tip: SEBASTIAN

Regia: RADU AFRIM
Scenografia:  ŞTEFAN CARAGIU
Obiecte din plastilină: IRIS SPIRIDON
Sound Design şi Fotografii de scenă:  RADU AFRIM
Traducere: Izolda Vîrsta

Premii

Premiul pentru cea mai buna regie la GALA PREMIILOR UNITER 2006
Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Atelier, Baia Mare 2006

Cronici

La Ploieşti, Plastilina lui Vasili Sigarev se lipeşte sâcâitor de suflet.
Îl prefer (n.n. pe Radu Afrim) în postura montării de la Ploieşti, când textul, interpreţii, decorul, muzica şi, în consecinţă, regia s-au concentrat pentru transmiterea unei drame omeneşti. Plastilina din care e făcut acest spectacol al lui Afrim are forma artei când noutatea izbuteşte să mimeze tradiţia cu rezultate dintre cele mai impresionante.
Magdalena Boiangiu – Cotidianul

Cu un text care-i ridică mult la plasă, Afrim a creat un spectacol ce-ţi merge direct la suflet. Te dezmorţeşte, te emoţionează. Şi, mai ales, te face să recunoşti lucruri pe care , altminteri, eşti tentat să le ignori.(…)  Este un spectacol trist, deşi ne face să zâmbim adesea şi chiar să râdem uneori. Râdem strâmb, ce-i drept, chiar de propriile limite.
Plastilina este una dintre creaţiile reprezentative ale regizorului Radu Afrim.
Marinela Ţepuş – Teatrul Azi

La Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti (unul dintre locurile teatrale unde, slavă Domnului, se întâmplă ceva, de câtva timp) poate fi văzută una dintre piesele celui mai glorificat, probabil, la ora actuală, dramaturg rus: Vasili Sigarev (…). Regizorul Radu Afrim a izbutit să prindă toate nuanţele textului (…) şi să le restituie scenic nu o dată îmbogăţite, mai ales la nivelul infrapsihologiei personajelor, dintre care unele, precum Bunica (Elena Popa) sau Lioha (Romulus Chiciuc) devin mici spectacole în sine. Şi bineînţeles, protagonistul Alin Teglaş (Maxim), de o neobişnuită expresivitate, concentrare şi mobilitate (distribuţie măricică şi una peste alta fără de reproş). Pe scurt, unul dintre cele mai bune spectacole ale lui Afrim şi unul dintre cele mai vii şi mai adevărate spectacole ale anului trecut.
Alice Georgescu – Ziarul de duminică