Meniu
luni, 11 mai 2026 / ora 20.30 / Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț
Teatrul Național Târgu-Mureș, Compania Liviu Rebreanu
IERBAR
de Simona Popescu, Radu Afrim
distribuție:
Róza Katalin Berekméri
Viorel (Stalker) Nicu Mihoc
Darius Mureșan Alex Stoicescu
Staminia Larisa Dobrin
Rebeca Cristina Holtzli
Sora 1 Loredana Dascălu
Sora 2 Dana Pancu
Profa Mihaela Mihai
Piticu Luchian Pantea
Ea Elena Purea
El Theo Marton
Dia Ale Țifrea
Cameramanul Radu Anastas
regia Radu Afrim
scenariu, ilustrația muzicală și filmări Radu Afrim
scenografia Irina Moscu
dramaturg de scenă Andreea Radu
lighting design Cristian Niculescu
montaj video Trucza Samu
asistent regie Dragoș Stoenescu
asistent scenografie și costume Doró Sikó
premiu: Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută, Gala UNITER 2023
foto Cristina Gânj (Bristena)
durata: 2h 20’ (fără pauză)
recomandare 14+
O meditație poetică despre viață, având ca sursă de inspirație poezia însăși, dar și natura, spectacolul IERBAR prezintă o perspectivă inedită – filtrată prin sensibilitatea artistică inconfundabilă a lui Radu Afrim – asupra trecerii timpului într-un cadru în care coexistă cupluri tinere, cupluri de vârstă medie, dar și cupluri în vârstă. Acestea se află în faze existențiale diferite, dar fragilitatea, dorința de iubire și de comuniune, precum și conștiința că totul e efemer le impregnează, deopotrivă, fiecare gest și acțiune. În freamătul nesfârșit al naturii putem distinge, la scară micro, caracterul infinit al universului macro care ne întâmpină cu răsărituri, apusuri şi stele, un univers deopotrivă familiar și misterios-fascinant, de care suntem, în esență, inseparabili.
IERBAR e o experiență teatrală multisenzorială, dar şi una interioară, o călătorie în care magicul însoțește concretul așa cum, atunci când respirăm în ger, nu putem opri șuvoaiele de aburi să ne încadreze volatil chipurile.
Ierbar e un spectacol care se construiește în adâncime. Această adâncime, în care plonjezi și care la început ai senzația că te sufocă, se așază treptat în straturi de lumină, de densitate umană. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, totul e deopotrivă colțuros, pe muchie și seducător. Radu Afrim sapă în materia poeticității, se joacă, îi scoate în evidență viscerele și o face palpabilă, îi conferă un corp. Într-un spectacol de stare, de imagine, de prezență fizică și de „prezență” lingvistică, în care în realul „cel mai real” se infiltrează izbăvitoare, emoția.
Nicoleta Munteanu / Alecart – Revistă de Atitudine Culturală / 2024
Acest proces de distilare – care se petrece lent pe scenă, uneori prea lent pentru răbdarea unui public obișnuit cu alte ritmuri cotidiene – e însoțit de o decantare a zațului mundan, care se așază, se scufundă, lăsând în cele din urmă la suprafață numai lichidul clar al poeziei.
Cristina Modreanu / Scena.ro / 2024
Fără a deveni o persecutare demonstrativă a generațiilor noi, înstrăinate de natură, spectacolul vorbește duios despre regăsirea omului în vegetal, indiferent de vârstă. […] Așadar Ierbar este punctul de întâlnire al lirismului, al florilor presate prin cărți nedeschise din copilărie și al teatrului, cu repezeli contemporane, dinamism și umor cu dinți. Ridicolul și melancolicul se împletesc și creează un ecosistem în care și filosofia, și ușuraticul își au propriul loc, alăturate mai degrabă decât în contrast. Delicatețea florală și diafanul situațiilor (uneori doar poezie și polen) sunt întregi și de sine stătătoare, dar nu suficiente. […] Deși sensibilă, punerea în scenă surprinde prin caracterul său lumesc și sănătos, ca vorbitul cu gura plină, prin naturalețe întrezărită între caricaturi și plastic și prin melancoliile pe care le accesează, pe limbajul fiecăreia dintre cele trei vârste.
Raluca Cîrciumaru / Teatrul Azi / 2023
Ceea ce a reușit Radu Afrim cu acest spectacol a fost să ne poarte în timp și să ne pună pe gânduri. Sunt trei generații în acest spectacol, care, indiferent de timpul în care și-au trăit sau își trăiesc tinerețea, se confruntă sau s-au confruntat cu aceleași dileme. Sunt dilemele OMULUI, ale ființei umane, legate de iubire, de viața de zi cu zi. Și iubirea se manifestă din plin în mijlocul naturii. Unde altundeva? Și de ce nu o grădină secretă sau plină de secrete? Totul e atât de complicat și totul e atât de simplu! Real, ireal, suprareal, hiperreal… […]
Ierbar este spectacolul cu o anume incoerență, dar totuși cu atât de multă coerență. E un spectacol al antinomiilor, al culorilor aflate în complementaritate, al ambiguității și clar-obscurului, e un spectacol al vieții.
Cristina Smadea / liternet.ro / 2023
Asumat poetic, cu o dramaturgie splendidă creată de Radu Afrim în parteneriat creativ cu Simona Popescu („Cartea plantelor și a animalelor”), Ierbar investighează într-o manieră atipică o serie de teme deloc străine, de altfel, operei regizorale ale celui în discuție: timpul, uitarea (cea sălbatică, ce te face să pierzi lucrurile pe care le-ai îndrăgit, dar și cea blândă, a „nu mă uita”-urilor dintr-un vechi ierbar), fragilitatea ființei, revizitarea afectivă a trecutului și așa mai departe. De data aceasta, însă, Afrim alege să se sprijine explicit, mai mult decât în alte rânduri, pe structuri poetice cărora le explorează până în cele mai mici detalii teatralitățile și potențialul dramatic. […] Scenografia Irinei Moscu e un admirabil conductor de atmosferă și energii. Naturalismul stilizat pe care îl propune în organizarea scenei, cu „parcelări” luxuriante, cu o seră pe care o vedem din exterior, dar în care intuim fantastice metamorfoze, cu aleea de pietre ce străbate pământul reavăn, ne tulbură prin impresia de lume recognoscibilă și totuși parcă dispărută. Un ecran-fereastră, soluție dragă lui Afrim, deschide spațiul spre teritorii video cu filmări prealabile în natura reală, dar și cu inserturi de artă, precum lucrarea Helenei Flockhart sau alte elemente grafice.
Călin Ciobotari / 7iasi.ro / 2022
Ierbar debutează încă dinainte să înceapă. Ambientul (folosesc acest cuvânt pentru că e vorba de mai mult decât o simplă scenografie, e un mediu în care suntem trași cu totul) te lovește din momentul în care intri și te așezi în sală. Vegetația și pietrișul ce alcătuiesc decorul sunt imposibil de ascuns de cortină, își scot capul pe după ea, se împrăștie și acaparează întreaga scenă. […] Cealaltă parte a spectacolului, cea a colectivului, a dialogului personajelor și a desfășurării acțiunii, standardul unui spectacol de teatru, este fix opusul, este de un dinamism zvâcnitor, un hazard continuu, o glumă poznașă și bine gândită, un gest grotesc și dezarmant. Asemănătoare unei păduri schimonosite în plin taifun sau buruienilor smulse subit dintr-un pământ instabil. […] Felul în care Radu Afrim reușește să alterneze aceste două bucăți antitetice ale aceluiași întreg, formând un yin-yang în perfectă armonie, este deopotrivă surprinzător și firesc.
Oana Balaci / liternet.ro / 2022
Are Radu Afrim o cochetărie, o actualitate viscerală în felul în care traduce viața în teatru, concentrându-se în principal pe cea dintâi, și doar mai apoi pe forma ei mimetică. În fapt, poate că meritul principal al regizorului în această montare (pe lângă jonglatul milimetric între lirism și sensibilitate, și bășcălie și realitate neșlefuită, uneori dusă spre grotesc) este tocmai capacitatea de a aduce teatrul mai aproape de momentul prezent, în loc de a distorsiona și cenzura momentul prezent până se potrivește în șablonul steril al scenei.
Raluca Cîrciumaru / ziarulmetropolis.ro / 2022
GALERIE FOTO
Anterioară
Următoare
