Meniu
vineri, 7 noiembrie 2025, 17.00 / Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț
Teatrul Național „I.L Caragiale” București
DINEU CU PROȘTI
de Francis Veber
traducerea Tudor Ţepeneag
distribuția
Francois Horaţiu Mălăele
Pierre Mircea Rusu
Christine Teodora Mareş
Marlène Aylin Cadîr
Cheval Ovidiu Cuncea
Leblanc Dorin Andone
regia Ion Caramitru
scenografia Florilena Popescu-Fărcăşanu
Durata: 2h
„Dineu cu proşti” este piesa care a înregistrat milioane de spectatori în România. Un spectacol pe gustul tuturor, susţinut de profesionişti excepţionali. Spectacolul este o vedetă a genului bulevardier, care, de la premiera din 2010, a înregistrat peste 500 de reprezentații la sediu și în țară. Un fenomen!
„«Dineu cu proști» e o piesă veșnic actuală. În primul rând prin calitatea scriiturii și, fără doar și poate, datorită transparenței acțiunii, ușor de adaptat în orice societate posibilă. Personajul principal este un mare naiv, el face parte din familia personajelor etalon ce au fost întruchipate de mari artiști ai tuturor timpurilor.
Ceea ce creează deliciul acestei piese este confruntarea între cinismul declarat susținut de suficiența celor care cred că reprezintă miezul societățiii și oamenii simpli, retrași, inteligenți dar timizi, potențial creatori, care se trezesc față-n față cu situații limită.”
Ion Caramitru
CRONICI
„Povestea imaginată de Francis Veber are un farmec nebun, un comic solid, în cascade, care se construieşte din acumularea încurcăturilor, gafelor provocate de Pignon. (…) Regizorul Ion Caramitru a avut răbdarea şi priceperea de a lăsa povestea să se nască, fără tuşe groase, fără explicitări inutile. Nimic nu parazitează, nu invadează această istorie simplă, perfect scrisă. (…) „Dineu cu proşti” va avea succes mulţi ani de-aici înainte. Şi principalul argument nu este faptul că avem de-a face cu o comedie (e şi asta, fireşte), ci mai ales pentru că e un spectacol care are atmosferă, partituri valoroase şi interpretări pe măsură, are „faţă” de Teatrul Naţional, e sincer, are o morală simplă, e reconfortant şi se integrează perfect în repertoriul montărilor frumoase, cuceritoare, din categoria celor care vor aduce mereu public în sală”.
Răzvana Niţă / Port.ro
Bucuria pe care o dă spectacolul lui Caramitru vine atât din verva textului, cu replici memorabile, cât şi din firescul cu care îşi înzestrează Mălăele personajul, atribuindu-i fineţe, sensibilitate, dincolo de naivitate sau de prostie, de apucăturile de gogoman sau de lipsa de inteligenţă. Cred că Mălăele a dat mare importanţă nuanţei semantice a acestui cuvânt atunci când a început să pună „carnea” pe „scheletul” personajului. L-a îndrăgit, altfel nu-l făcea perfect. (…) Hazul ţine de la început până la sfârşit, dar buna dispoziţie e însoţită, pentru spectatorul inteligent, de nuanţa psihologică a textului, de care ţin cont pe întreaga durată a jocului scenic atât Horaţiu Mălăele, cât şi ceilalţi actori aleşi pentru a reliefa situaţia şi a constata pe cine domină prostia. (…) Acestei montări în stil clasic de la TNB i s-a dus buhul foarte repede. Nu numai că e o comedie şi se râde mult, ci şi pentru că, sper că e aşa, îndeamnă la meditaţie asupra prostiei ce nu se dă extirpată”.
Maria Sârbu / Jurnalul Naţional / 2010
TRAILER
GALERIE FOTO
Anterioară
Următoare
