Trăim într-o societate condusă de ideea de progres: progres democratic, științific sau tehnologic. Un progres menit să ne aducă tuturor dreptate socială, bogăție și bunăstare, o lume nouă sau chiar o nouă planetă. Piesa Nicoletei Esinencu explorează această idee idilică a progresului, expunând, însă, straturile sale de violență. Progresul sistemului capitalist, care dezvoltă fără încetare noi forme de exploatare și colonizare. Progresul tehnologiei, care controlează și pedepsește, nu protejează sau sprijină. Progresul violenței în relațiile dintre Occident și Orient, violență care cu siguranță a înflorit în timpul pandemiei, când muncitorii migranți au fost exploatați și mai intens. În sunetul sfredelitor al uneltelor de lucru și al mașinilor industriale, Nicoleta Esinencu și teatru-spălătorie spun povestea oamenilor din Europa de Est care sunt nevoiți să muncească în Vest, în condiții umilitoare, pentru a supraviețui.

HAU Hebbel am Ufer din Berlin funcționează din sezonul 2003/2004 ca un complex teatral cu trei săli de spectacole în Berlin. Nu are propria sa trupă de actori, ci reprezintă un spațiu de reprezentație pentru festivaluri, spectacole itinerante și co-producții teatrale. Anterior fuzionării, aceste trei spații au funcționat ca teatre independente, care se adresau publicului din zone ale Berlinului cu populație vulnerabilă. HAU s-a remarcat încă de la început printr-o orientare pronunțat politică și avangardistă, acordând o atenție sporită publicului tânăr și tinerilor artiști.

Înființat în 2010 de către regizoarea și dramaturga Nicoleta Esinencu împreună cu Doriana Talmazan și Nora Dorogan, teatrul-spălătorie s-a remarcat internațional prin spectacole politice, incomode, abordând disfuncționalități ale istoriei recente, multe coproduse cu teatre din Berlin, Graz, Stuttgart, Düsseldorf etc. Anul acesta a primit prestigiosul Premiu Tabori Internațional din partea ”Fonds Darstellende Künste” (rom. Fundația pentru Artele Spectacolului) din Berlin.