Dragonul de aur

Vă mai amintiţi fabula greierele şi furnica? În piesa lui Roland Schimmelpfennig duiosul mesaj moralizator al fabulei este pulverizat pentru că durerea şi umilinţa nu pot fi judecate. Ceea ce rămâne este oroarea frecvenţei cu care în societatea noastră evoluată  compasiunea este înlocuită cu plăcerea abuzului.

În cultura asiatică dragonul simbolizează ritmurile vieţii. În sufocanta bucătărie a restaurantului Dragonul de aur ordinea frumoasă a lumii e stricată de disperare şi violenţă. Ce legătură există între imigranţii ilegali – privaţi de orice drept, inclusiv cel la viaţă –, cuplul scindat de trădare, sexualitatea brută mascată în iubire? Caruselul multiplelor planuri de joc implică treceri dincolo de limitele sexelor, vârstelor, speciilor, pe care tânărul regizor Cristian Ban le-a orchestrat într-un tempo extrem de alert.

Născut la Göttingen, Germania, în 1967, Roland Schimmelpfennig este un dramaturg şi regizor care pune degetul pe rănile lumii contemporane occidentale. Dragonul de aur  a fost declarată drept cea mai bună piesă a anului 2010 de către critica de specialitate din Germania.

Cristian Ban (n. 1984) a absolvit în 2008 Facultatea de Teatru şi Televiziune – secţia regie în cadrul Universităţii „Babeş Bolyai“ Cluj- Napoca. Până în prezent a regizat 15 spectacole de teatru.

Cristina Milea (n. 1986) a debutat ca scenograf de teatru în 2009, colaborând până în prezent cu regizorii Alexandru Dabija, Radu Afrim, Cristian Ban, Theo Herghelegiu, Ana Mărgineanu.

Raluca Naclad (secretar literar)

Cronici

Tânărul regizor Cristian Ban a citit atent acest text, punându-l în scenă într-un montaj foarte alert, cinematografic (aşa cum şi este scris). Face şi o distribuţie inspirată, toţi actorii funcţionând ca o echipă omogenă. Şi sunt formidabili prin energie, prospeţime, vivacitate şi versatilitate, pentru că joacă fiecare mai multe personaje şi comentează, totodată, didascaliile. Tehnica distanţării este excelent asumată de interpreţi, care trec rapid prin mai multe ipostaze, sunt şi personaje, şi povestitori, comentatori ai acţiunilor. Totul într-un tempo năucitor. […]

Regizorul a făcut o treabă bună, a condus cu profesionalism, cu mână sigură spectacolul, veghind la buna desfăşurarea a jocului în planuri şi spaţii diferite, şi la menţinerea ritmului. Iar scenografia Cristinei Milea este adecvată şi funcţională, în consens cu ceea ce se întâmplă pe scenă.

Carmen Mihalache –  Prospeţime şi vivacitate, marca TT

Ateneu (2013)

Festivaluri

30 mai 2013 – Festivalul Internaţional Multicultural “FĂRĂ BARIERE” de la Satu Mare