Plecând de tipologiile feminine din „Romeo și Julieta” de Shakespeare, spectacolul propune o versiune modernă a raporturilor dintre mamă, fiica adolescentă și un tată autoritar, mai mereu absent. Revendicarea independenței tinerilor față de părinți, percepția asupra femeii în societate, conflictul între clase sociale diferențiate financiar, opoziția dintre datoria față de familie și dorințele personale sunt teme majore, la care se adaugă viziunea despre teatru ca platformă unde se întâlnesc cei ce doresc schimbarea. Pentru Julieta, adolescenta aspirantă la profesia de actriță, teatrul este identificat ca spațiu al libertății, mediul optim în care își poate manifesta identitatea.