Spectacol în limba franceză cu subtitrare în limba română

Joël Pommerat își propune să creeze un teatru vizual, intim și spectaculos în același timp, fiind „un scriitor de spectacole“, în care textul și regia se nasc în timpul repetițiilor. Încă de la debut, a colaborat cu teatre precum Théâtre de Brétigny-sur-Orge și Théâtre Paris-Villette. La invitația lui Peter Brook, a fost artist în rezidență la celebrul Théâtre des Bouffes du Nord între 2007 și 2010. A fost, de asemenea, artist asociat al Teatrului Național din Bruxelles și al Teatrului Odeon din Paris. Compania Louis Brouillard, fondată de Pommerat în 1990, este asociată Teatrului Coursive/ Scène Nationale de La Rochelle și Comediei din Geneva. Spectacolele semnate de Pommerat au primit numeroase premii și sunt prezentate în cele mai importante festivaluri din întreaga lume. „Le Petit Chaperon Rouge“, creat în 2004, este prezentat de 14 ani în turnee în toată lumea, având până la acest moment mai mult de 900 de reprezentații în 176 de orașe din 10 țări.
„Succesul acestui spectacol arată că teatrul nu are nevoie cu orice preț de mari mijloace pentru a exista. Pentru că tot ceea ce înseamnă artistul Joël Pommerat se regăsește în această montare, în acest spectacol de o simplitate doar aparentă, în această creație emblematică pentru felul său de a face teatru: o scriitură teatrală construită din cuvinte, însă în aceeași măsură din lumini, din întuneric, din sunet și imagini: un amestec de cruzime, de umor și de mister.“
Fabienne Darge, Le Monde, 2013, „Un lup pe cât de înfiorător, pe atât de seducător“
„Mi-am dorit să fac personajele și momentele din poveste cât mai simple și mai adevărate. Și foarte reale. Relația cu natura și animalitatea, chiar bestialitatea, este esențială pentru mine. Natura periculoasă, misterioasă, imprevizibilitatea ei și a animalelor, dar și frumusețea și minunăția lor, partea captivantă și dezirabilă – toate acestea vreau să le aduc pe scenă. Relația cu frica este primordială în această poveste, ca de altfel în viața fiecărui copil. În opinia mea, frica are ca revers o altă emoție: dorința.” (Joël Pommerat, „Work notes“, 2004)