Teatrul Tineretului Piatra-Neamț

TRAILER

WOLFGANG

Adaptare după Yannis Mavritsakis de Radu Afrim

Distribuție:

Fabiana – CĂTĂLINA BĂLĂLĂU
Wolfgang – FLORIN HRIŢCU
Fantoma tatălui
– ANDREI MERCHEA-ZAPOTOŢKI
Vecinul – MIRCEA POSTELNICU
Mama lui Wolfgang
–LOREDANA GRIGORIU
Prietenul lui Wolfgang – EMANUEL BECHERU
Femeia – CRISTINA MIHĂILESCU
Bijutierul – VALENTIN FLOREA
Mama Fabianei – SABINA BRÂNDUŞE

Regia: Radu Afrim

Decor: Romulus Boicu
Costume: Erika Márton
Univers sonor: Radu Afrim
Asistent de regie: Rareş Moldoveanu
Fotografii: Mihaela Jipa

Premiera: 8 septembrie 2017

În 2006, o ştire făcea înconjurul lumii: într-un orăşel din Austria, Natascha Kampusch a fost ţinută captivă într-o pivniţă, timp de 8 ani, de către Wolfgang Priklopil, care a răpit-o pe când ea avea zece ani.

În 2007 apare WOLFGANG, o piesă scrisă de Yannis Mavritsakis, distinsă cu Palmarès 2010 de către Commission nationale de l’Aide à la création de textes dramatiques, Paris.

În întâlnirea cu regizorul Radu Afrim, textul lui Mavritsakis devine structura pe care se construiește o lume scenică electrizantă, rotunjită de sinceritatea abrazivă a stărilor limită. Dincolo de evenimentul real care a uimit lumea, miza spectacolului este aceea de a problematiza modurile diferite în care oamenii societății de astăzi își caută ieșiri de salvare dintr-un mediu standardizat, conformist, în care nu își (mai) găsesc locul. Unii recurg la gesturi de o violență extremă ce bulversează întreaga comunitate, alții sunt nevoiți să treacă printr-o experiență radicală pentru a înțelege mecanismele profunde ce au declanșat această violență. Mai mult decât eliberarea fizică, această înțelegere îi redă libertatea totală victimei, inclusiv libertatea de a-și ierta abuzatorul.

„Acest spectacol ne arată cât de fragili suntem, dar vorbește și despre captivitate, care nu e neapărat un beci, un portbagaj, ci poate fi propria familie, propriul oraș, țara, cu care dezvolți o relație de dragoste și ură; interoghează care sunt limitele suportabilității noastre și dacă nu cumva în loc să ne salvăm preferăm o coabitare nocivă.“ (RADU AFRIM)