REVIZORUL

Vă invităm la un spectacol în care vremea lui Gogol pare aceeași cu a noastră, într-o poveste învelită în pojghița dulce a râsului, dar cu miezul amar.

Prin opera sa, ucrainianul Nikolai Vasilievici Gogol (1809 – 1852) a contribuit esențial la intrarea literaturii din Imperiul Rusesc în era modernității. „Noi toţi am ieşit din «Mantaua» lui Gogol”, spunea Dostoievski. Nuvelele „Mantaua”, „Portretul”, „Nasul”, „Caleaşca”, romanul „Suflete moarte” (atât cât a rămas din el, după ce Gogol a incendiat manuscrisul în noaptea în care a murit), cele două comedii celebre – „Revizorul” şi „Căsătoria” – reprezintă pilonii de rezistență ai unei viziuni artistice în care satira e dusă la limita caricaturalului.

În ultimă instanță, în ciuda aparențelor, Gogol este un scriitor mistic. „De foarte mult timp – îi scria el lui Şevîriov – nu fac decât să mă străduiesc pentru ca, citindu-mi scrierile, omul să-şi poată râde de diavol după pofta inimii.“ În cartea sa, Gogol şi diavolul, apărută în 1906, criticul Dimitri Merejkovski afirmă că „unicul obiect al creaţiei gogoliene este diavolul ca manifestare a «nemuritoarei trivialităţi omeneşti»”. Viziunea despre lume a lui Gogol se coagulează în jurul ideii că răul absolut se manifestă în lume prin meschinărie. Insuflare a diavolului, aceasta desfigurează chipul uman, creat după cel al Creatorului.

În Revizorul transpare, poate mai mult decât în celelalte piese ale sale, mesajul că atunci când oamenii pactizează cu diavolul în „taina fărădelegii“, ei devin corupți, egoiști și încalcă toate regulile pentru obținerea, păstrarea și sporirea puterii. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste, prin concurs de împrejurări favorabile la o bună situație materială, politică sau socială este ținta majorității personajelor.

„De cine râdeți?“ întreabă primarul, victimă a propriilor lui ticăloșii, și tot el răspunde publicului: „De voi râdeți!“, ca o avertizare că oamenii pot râde la teatru de derapajele sociale, dar în spațiul civic trebuie să le sancționeze cu toată seriozitatea.

Regizorul Zakariás Zalán (n. 1982, Baraolt, Covasna) a absolvit Regie Teatru, la clasa Liudmilei Szekely – Anton, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti (2006) și a urmat cursuri de actorie la Shakespeare Színművészeti Akadémia Budapesta (2001- 2002). De la prima sa montare pe o scenă profesionistă (2005) până în prezent, a pus în scenă peste 40 de spectacole, în teatre din România și Ungaria.

Scenograful Csiki Csaba (n. 1977, Reghin) a absolvit Academia de Artă din Cluj la secția grafică (2002), iar între anii 2005-2008 a urmat cursurile de masterat la Academia de Arte din Budapesta, la secția Intermedia. Din 2005 lucrează ca scenograf și face muzică de teatru. Este producător independent de film și muzică, are numeroase expoziții în Europa, proiecte multimedia. Este membru al mai multor trupe de muzică experimentală (Alergische Platze, Ovekk Finn, Cicalley).

(consultant artistic, Raluca Naclad)