Traducerea: Petre Bokor

Distribuţia:

Jacques: Liviu Pintileasa
Stăpânul lui Jacques: Ionuț Vișan
Hangița/ Marchiza: Mihaela Trofimov
Cavalerul Saint-Ouen: Silviu Debu
Tânărul Bigre/ Comisarul/ Jean, slugă la han: Adrian Ștefan
Bătrânul Bigre/ Marchizul/ Judecătorul: Alin Florea
Justine/ Fiica: Corina Borș
Mama/ Agathe: Narcisa Novac
Vocile radio: Claudiu Istodor, Irina Movilă, Mircea Rusu

Regia: Cristi Juncu
Costumele: Cristina Milea

Durata: 2h, interzis persoanelor sub 16 ani

Textul „Jacques şi stăpânul său“, publicat în 1981 de Milan Kundera, este un omagiu adus lui Denis Diderot şi celebrului său anti-roman „Jacques fatalistul şi stăpânul său“, scris de filosoful şi scriitorul enciclopedist, între 1765 şi 1780. Piesa, singura scrisă de Kundera, reia elemente esenţiale din povestea originală a romanului, reînnoindu-i forma şi posibilitatea de a fi pus în scenă. Începutul operei originale este un laitmotiv al variaţiei oferite de Kundera: „Cum s-au întâlnit? Din întâmplare, ca toată lumea. Cum se numeau ei? Dar ce contează? De unde veneau? Din locul cel mai apropiat. Încotro se îndreaptă? Oare se ştie unde merg? Ce spuneau? Unde mergem? Spre ce ne îndreptăm?

„Romanul lui Diderot“, spune Kundera, „este o explozie de libertate impertinentă, scutită de autocenzură și de erotism lipsit de alibi sentimental“. Cinci naratori spun, pe rând, povestirile din roman: autorul, stăpânul, Jacques, hangița și marchizul. Pe toți îi vom reîntâlni în piesa lui Kundera, sărind cu vioiciune de pe o scenă pe alta, dintr-o poveste în alta, jonglând cu timpii. Pentru că, observă scriitorul ceh, Diderot a creat un spațiu nemaiîntâlnit înaintea lui in istoria romanului – o scenă fără decor – el însuși va lăsa anumite instrucțiuni precise de montare. Decorul trebuie să fie cât mai simplu, mai tot timpul scena va fi goală. „E important să ferim scenografia de elemente ornamentale“, spune Kundera.

Spectacol în concurs