Arhiva foto a teatrului devine expoziție. În foaier se întorc, în imagini, actorii care au ținut scena la Piatra Neamț în acele două decenii: Eugen Apostol, Eugenia Balaure, Gheorghe Birău, Coca Bloos, Corneliu-Dan Borcia (al cărui nume îl poartă astăzi Sala Studio), Mihai Cafrița, Rozina Cambos, Paul Chiribuță, Ana Ciontea, Constantin Cojocaru, Eronim Crișan, Theodor Danetti, Gheorghe Dănilă, Carmen Galin, Constantin Ghenescu, Răzvan Ionescu, Alexandru Lazăr, Florin Măcelaru, Simona Măicănescu, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Ion Muscă, Cornel Nicoară, Gelu Nițu, Adria Pamfil Almăjan, Ioana Pavelescu, Traian Pârlog, Dragoș Pâslaru, Oana Pellea, Carmen Petrescu, Boris Petroff, Mitică Popescu, Virginia Rogin, Lucia Ștefănescu, Liviu Timuș, Romeo Tudor, Valentin Uritescu și Nina Zainescu.

Fotografiile aduc înapoi spectacolele care au făcut din Piatra Neamț un loc în care se vine pentru teatru: Horațiu Mălăele în Muntele (1977), Dragoș Pâslaru în Somnoroasa aventură (1978), Zât, moarte, zât…! (1982), montat de regizoarea Irena Buciene, venită de la Vilnius, Oana Pellea la debutul ei, în R.U.R. (1985), și, un an mai târziu, alături de Maia Morgenstern, în Piațeta lui Silviu Purcărete. Și regizorii care și-au făcut aici o parte din drum: Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Mircea Cornișteanu, Nicolae Scarlat, Alexandru Darie.

Teatrul e o artă care dispare odată cu aplauzele. După ultima reprezentație rămân un afiș, un caiet-program și amintirea celor care au fost în sală. Din astfel de urme se face memoria unui teatru.

Expoziția nu e un exercițiu de nostalgie: arată de unde vine trupa de azi și cui îi datorează ceea ce este. Lângă fiecare imagine stă fișa spectacolului: autorul, regia, scenografia, distribuția și premiile, așa cum s-au păstrat în documentele arhivei.

Foto: Arhiva Teatrului Tineretului

Varujan Vosganian, născut în același an cu Teatrul Tineretului, este poet și prozator, autorul romanului Cartea șoaptelor, o panoramă a secolului al XX-lea care pornește de la Genocidul armean, tradus în numeroase limbi și desemnat de Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin drept carte-simbol a luptei împotriva genocidului. Este președintele Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Armenilor din România.

Nadina Scriba a ales Teatrul Tineretului la absolvire, pentru că voia un teatru-școală. A semnat aici decoruri și costume pentru spectacole regizate de Mircea Cornișteanu și Nicolae Scarlat, iar mai târziu a lucrat cu Mihai Măniuțiu și Silviu Purcărete. Din 1991 trăiește în Franța, la Fontainebleau-Avon, unde s-a dedicat artelor vizuale: pictură, fotografie, instalație. Acum se întoarce acasă, pe simezele teatrului unde și-a început drumul, cu o expoziție de pictură cu vânzare.

Un film documentar dedicat tuturor celor care, din culise, fac posibilă lumea spectacolului: tehnicieni, mașiniști, luminiști, sunetiști, recuziteri, croitori, costumiere, machiori, sufleuri. Oamenii pe care nu-i vedeți în lumina reflectoarelor, dar a căror muncă e prezentă în fiecare seară pe scenă.

Seara aniversară îi aparține lui Alex Ștefănescu. Absolvent UNATC, cu studii la London International School of Performing Arts, el aduce one-man-show-ul în care piese de teatru celebre sunt repovestite în cântec, cu umor și o perspectivă personală, fără să-și piardă spiritul textelor și al autorilor. Teatru pe muzică, pentru inițiați și profani deopotrivă.