Scriitorul Matei Vișniec este unul dintre cei mai reprezentativi dramaturgi contemporani, la nivel internațional, cărțile sale de teatru, poezie și proză fiind traduse în peste 40 de țări.

După stabilirea sa în Franța, în 1987, Matei Vișniec a devenit autor interzis în România comunistă, fiind redescoperit cu mult entuziasm după 1990, în teatrul românesc. Teatrul Tineretului a fost unul dintre primele teatre din România care a montat o piesă a sa, în perioda imediat următoare Revoluției din 1989: „Bine, mamă, dar ăştia povestesc în actul II ce se întâmplă în actul I”, regia Nicolae Scarlat, cu premiera pe 18 mai 1990. Au urmat „Trei zile cu Madox/Ultimul Godot“, regia Nicolae Scarlat, 1991; „Buzunarul cu pâine“, regia Nicolae Scarlat, 1994; „Angajare de clovn“, un spectacol de Louise Dănceanu, 2007; „Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, regia Adrian Tamaş, 2013.

Matei Vișniec este al doilea dramaturg român care reușește să se impună în lumea selectă și extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco.