[…] regia și, mai ales, interpretarea Anei Ciontea în rolul doamnei Petreanu aduc în prim-plan o altă problematică, și anume singurătatea… a bătrânilor în mod special, dar a întregii societăți în fapt. Singurătatea și goana după lucruri materiale care să umple goluri. Totul așezat pe o frescă socială care dezvăluie caractere tipice acestei părți a lumii, fost-comunistul la intersecție cu spiritul balcanic. Lavinia Braniște creează un personaj extrem de interesant, o doamnă în vârstă, văduvă de mulți ani, fără copii, care detestă pisicile, e mai degrabă atee, dar n-ar vrea nici să se pună rău cu Dumnezeu în caz că există, are relații doar pasagere cu rudele, stă singură într-o casă uriașă, superbă, veche și șubredă, clădire „monument istoric” și, pe de o parte, se lăfăie și se bucură de singurătatea ei, pe de altă parte, e dornică să aibă oameni în preajmă. Ana Ciontea o construiește pe doamna Petreanu cu un amestec delicios de umor, încăpățânare, cinism, șiretenie, mizantropie și grotesc.

Monica Andronescu / artitudini.ro / 2025