Teatrul Tineretului Piatra-Neamț

Materialul celor 29 de ediții anterioare se încarcă chiar în acest moment…

blank

Până când operațiunea va fi completă, vă oferim această versiune comprimată, dar atent documentată. 

Festivalul (Internațional) de Teatru la Piatra Neamț din 1969
30 de ediții în jumătate de secol

    Ideea înființării primului festival de teatru de profil din România s-a născut acum 50 de ani, în octombrie 1968, în autocarul Teatrului, pe drumul de întoarcere de la Bienala de la Veneția, între București și Piatra Neamț. Într-o perioadă în care participările în festivaluri internaționale ale trupelor românești erau destul de rare, Teatrul Tineretului participa cu două producții, ambele în regia lui Ion Cojar, la Festivalul Teatrelor de Proză din cadrul Bienalei: „Vrăjitorul din Oz“ de Eduard Covali și Paul Findrihan și „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul“ de Alecu Popovici (acesta din urmă distins cu Marele Premiu pentru cel mai bun spectacol al festivalului). Chiar dacă Festivalul nu a fost de la prima ediție unul internațional prin selecție, contextul „relaxării ideologice“ în care a apărut dădea speranțe că o deschidere spre un dialog cu teatrul european al vremii ar fi posibilă și benefică. În 24 iunie 1969, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, sub conducerea lui Ion Coman, director care face parte din mitologia instituției și a întregii bresle teatrale, începe prima ediție a Festivalului Spectacolelor de Teatru pentru Copii și Tineret. La elaborarea și punerea în pagină a primelor gânduri au participat Ion Coman, Eduard Covali, Paul Findrihan și Gheorghe Bunghez, cei care au dat direcțiile în jurul cărora s-a construit conceptul acestui eveniment cultural bianual: originalitate, nonconformism, experiment regizoral, formarea publicului tânăr, dialogul între profesioniștii de teatru.

      Cuvântul înainte publicat în caietul – program al primei ediții este semnat de Gheorghe Bunghez, care, ulterior, a fost la rândul său director al Teatrului Tineretului între anii 1980 și 1986: „La Piatra Neamț și nu în altă parte, la Teatrul Tineretului și nu în altă parte, cu spectacole pentru tineret și copii (dacă există numai asemenea spectacole), cu un scop bine determinat sau cu mai multe scopuri, exprimate    în scris sau verbal, sau neexprimate încă, o suită de spectacole, de foarte bune spectacole, schimburi de idei, o confruntare de opinii, aceasta am gândit că trebuie să fie Festivalul și credem, credem sincer, că așa va fi. De fapt, s-a gândit mult și vom fi bucuroși dacă se va realiza mai mult. Actuala ediție, dar mai ales cele viitoare, vor demonstra tăria credinței noastre.“

      Efervescența gândirii creatorilor acestui festival se regăsește atât în materialele rămase în arhivă (caiete – program, revista festivalului, temele seminarului ce a însoțit festivalul), în amintirea creatorilor de teatru aflați atunci la început de drum sau în plină putere de creație, precum și în memoria afectivă a unui public format în această atmosferă a unui adevărat laborator de creație artistică.

      Chiar dacă, din motive obiective, nu au existat trupe străine invitate în primele 7 ediții ale festivalui, totuși, încă din 1969, alături de profesioniști din țară, au participat ca invitați la festival și la seminar personalități de teatru din Franța, din fosta Uniune Sovietică, din Ungaria, Cehoslovacia, fosta R.F.G, Grecia etc.

      Conform materialelor găsite în arhivă și mărturiilor scrise după 1990, primele cinci ediții s-au desfășurat bianual, în condiții „relativ normale“,  însă următoarele două ediții au avut loc o dată la patru ani. După plecarea directorului Ion Coman de la TT, edițiile din 1971, 1973 și 1975 au loc sub directoratul lui Eduard Covali, iar cea din 1977 sub directoratul regizorului Emil Mandric.

      Ceea ce părea a fi o poveste de succes a uneia dintre puținele platforme culturale pentru profesioniștii teatrului românesc și a unui brand local pentru care comunitatea dovedea un entuziast atașament intră în conflict cu un nou scenariu cultural, cel exprimat de Nicolae Ceaușescu în celebrele teze din iulie 1977.  Astfel, în ciuda demersurilor directorului Emil Mandric de a organiza a șasea ediție a festivalului în 1979, urmează o perioadă de refuzuri din partea oficialităților locale și a celor de la București de a continua acest eveniment, care își câștigase deja o recunoaștere națională și internațională.

      A șasea ediție are loc abia în 1981, la insistențele directorului Gheorghe Bunghez,  care aduce ca argument,  menit să convingă factorii decizionali, faptul că în acel an se împlineau 20 de ani de la constituirea Teatrului de Stat din Piatra Neamț. Forurile de la București nu mai vedeau rostul Festivalului din Piatra Neamț în contextul organizării „Cântării României“, singurul Festival posibil într-un moment în care profesioniștii de teatru erau înlocuiți cu agitatori, iar cultura devenise un instrument de propagandă. Totuși, această ediție a stârnit cel mai mare interes prin tema propusă, „debutul în teatru“, consemnând cea mai numeroasă participare de spectacole.

      Ultima ediție înainte de ’89, cea din 1985, a fost „confiscată, repertoriul ajustat, periat, machiat, însăși denumirea schimbată, conform uzanțelor ideologice în Gala Spectacolelor de Teatru pentru Tineret (pentru a nu se confunda cu Festivalul Cântarea României)“. Chiar titlul tradiționalei gazete „Festivalul“ a fost înlocuit cu „Gong“, iar manifestările acestei „Gale“, precum și realizarea materialelor tipărite au fost coordonate de o echipă de jurnaliști și activiști, fără dreptul la dialog și, de aceea, aproape fără participare. De altfel, anul 1984 a rămas în istoria Teatrului drept cel mai dur moment al existenței sale prin diminuarea cu peste două treimi a alocației anuale a bugetului de stat, reducerea cu 35% a posturilor funcționale și cumularea unor funcții exclusiv artistice cu funcții de scenă sau chiar administrative. Ca un ecou al consecințelor controlului ideologic prefigurate în romanul lui George Orwell, „1984“, Festivalul dispare după simulacrul ediției din 1985.

      Născut (ca idee) în 1968, an de referință pentru istoria secolului XX și intrat în moarte clinică în 1984 (prin schimbările dramatice suferite de însăși instituția organizatoare), Festivalul Spectacolelor pentru Copii și Tineret rămâne un moment de dinamism creator și teoretic al lumii teatrale românești de dinainte de 1990, dar și un extrem de interesant material de studiu pentru cei pasionați de istoria recentă și de înțelegerea mecanismelor de supraviețuire într-o cultură din ce în ce mai controlată ideologic.

      Resuscitarea festivalului are loc în 1992, într-o lume în care dorința de reconectare la alte practici teatrale, la alte tipuri de demers artistic, la un dialog direct cu artiști venind din alte spații culturale face ca directorul TT din acea perioadă, regizorul Nicolae Scarlat, să reinventeze evenimentul și să construiască astfel primul Festival Internațional de Teatru din România. În Piatra Neamț, publicul tânăr și cel format în edițiile anterioare au șansa să vadă chiar de la prima ediție postdecembristă (a 8-a a festivalului), pe lângă cele șapte reprezentații ale unor teatre românești, și producțiile a opt companii din SUA, Italia, Ungaria, Lituania și Moldova. Edițiile 8, 9, 10, 11 și 12 (1992 – 1995) nu sunt competitive, ele stau sub semnul celebrării întâlnirilor dintre profesioniști din țară și din întreaga lume și publicul festivalului – „O lume pentru toți, o lume pentru fiecare“.
      În caietul – program al ediției din 1992, Eduard Covali trasează direcțiile estetice și etice ale acestui nou început: „În aventura sa spațială, omul a trebuit să părăsească pământul pentru a căpăta conștiința posesiunii sale globale. Pământul este al tuturor și al fiecăruia dintre noi în parte. E o constatare fizică și deopotrivă morală. Așa se vede de sus. În același timp însă, privind Pământul de la hubloul navei Apollo 11, Michael Collins a intuit cu îngrijorată uimire fragilitatea lui. Și e fragil acest pământ al oamenilor. Prin mijloacele de informare de care dispunem stabilim un contact permanent cu zonele cele mai îndepărtate ale globului și nu poate să ne fie indiferent incendiul catastrofal care a izbucnit la antipod, uraganul care a distrus atâtea case și atâtea vieți omenești sau focarele de război ce întrețin o tensiune oricând generalizabilă.“
      Începând cu ediția din 1992, Festivalul a fost înscris de Ministerul Culturii pe Agenda manifestărilor culturale internaționale a României. S-au stabilit contacte cu organizații internaționale (I.E.T.M – Informal European Theatre Meeting, EU NET ART – Informal Meeting of Cultural and Artistic Centers for Children and Young People), precum și cu numeroase structuri culturale și teatre din străinătate. Începînd cu anul 1993, Festivalul de Teatru Piatra Neamț intră sub înaltul patronaj al Comisiei Naționale pentru UNESCO.
      Între 1996 și 2001, edițiile 12 – 17 poartă denumirea Festivalul de Teatru Piatra Neamț și sunt organizate sub directoratul lui Corneliu-Dan Borcia, din 1997 avându-l ca director artistic pe criticul de teatru Victor Scoradeț. Festivalul redevine competitiv, iar spectacolele sunt selectate în concurs pe baza acestor criterii: risc estetic, spirit de avangardă, deschidere spre alte arte. O noutate o reprezintă contribuția Festivalului la cunoașterea aprofundată a altor spații teatrale din Europa sau de pe alte continente prin organizarea, la sugestia reputatului critic de teatru George Banu, a secțiunii internaționale Focus: Spațiul britanic (1997), Spațiul german (1998), Spațiul românesc (1999), Spațiul american (2000), Spațiul balcanic (2001). Secțiunea teoretică a Focusului cuprinde atât conferințe, prelegeri, lansări de carte la care participă profesioniști de teatru din România și din străinătate, cât și ateliere conduse de regizori, actori sau scenografi de marcă români și străini. În 1997, Festivalul demarează și un program de teatru în educație, implicând un număr de școli și licee din oraș, program derulat de Departamentul de Educație al TT, primul departament de acest tip al unui teatru din România.
      Întrebările de la care a pornit conceptul acestor ediții sunt formulate foarte clar și, în același timp, provocator atât pentru acea vreme, dar și pentru astăzi, de directorul artistic al festivalului, Victor Scoradeț: „Câte dintre festivaluri nu sunt numai scamatorii, mai mult sau mai puțin reușite, menite să inducă iluzia unei vieți teatrale efervescente în locuri unde, în restul anului, nu se mai întâmplă nimic? Câte dintre ele nu sunt efectul unei simple contagiuni? Și câte dintre ele și-au pus în mod serios întrebări precum: Cine este destinatarul festivalului? Publicul? (Care public? Cum arată acesta?) Critica? Mass media, în general? Sau, poate, oamenii de teatru? Ce anume își propune festivalul să le ofere beneficiarilor? Care este mesajul lui? Ce anume particularizează oferta lui în actualul context festivalier național și internațional? Pentru ca, în funcție de răspunsurile la întrebările de până acum, să se treacă la întrebarea decisivă: Este el, festivalul, viabil, este el un articol necesar pe piața serviciilor culturale, răspunde el realmente unei nevoi?“.

      După o sincopă în anul 2002, Festivalul se reia sub directoratul actorului TT Cornel Nicoară, care a fost director al instituției și în perioada 1986 – 1989. Edițiile 18 și 19 îl au ca selecționer pe actorul Ion Lucian, iar ediția 20 îl are coordonator artistic pe scriitorul Lucian Strochi. Spectacolele prezentate sunt producții românești, printre care și, la fel ca în celelalte ediții, creații ale școlilor de teatru.
      Pentru a douăzecea ediție, aniversară, directorul festivalui, Cornel Nicoară, oferă perspectiva sa asupra existenței festivalului de pînă la acel moment: „Un film fără montaj al festivalului ar fi o producție internațională cu actori vorbind nemțește, rusește, franțuzește, englezește, cu accent bostonian, în niponă, în dialect toscan, ungurește, în mai toate limbile slave sau nordice. În acest film regizat și neregizat de români joacă mai toți actorii mari ai României, de la timide teatre de provincie, de la Naționale, de la academii și universități de artă dramatică. Joacă și păpuși, și marionete, filmul fiind interesant și prin democratizarea tuturor formelor și mijloacelor de expresie. Ce film unic!“

      Ediția 2006, prima sub directoratul lui Liviu Timuș care va fi de asemenea și directorul festivalului pentru cea mai lungă perioadă din istoria lui (8 ediții), dintre care 6 sunt competitive, poartă numele „Un Regal Teatral“. Selecția cuprinde sepectacole românești, unele în concurs, altele în afara lui (OFF) și este prefațată de Liviu Timuș cu această declarație de intenție: „A fost odată un festival și când i-a venit sorocul, a plecat în lume să-și caute norocul. Dat-a el peste tot felul de zmei-regizori, ilenecosînzene-primadone, fețifrumoși-scenografi, balauri-cronicari și luatu-s-a la trântă dreaptă cu ei. Zi de vară până seară aprig se luptară și se aruncară în slăvi de unde au rămas până în zilele noastre. De acolo ne fac cu mâna și ne ademenesc. Trebuie doar să găsim din ce să facem jăratecul care ne va purta calul înaripat. De la oricine ne va ieși în cale vom lua câte un semn, pe care la strâmtoare îl vom pune în palmă, vom duce palma la inimă și ei vor veni să căutăm împreună Tinerețea fără Bătrânețe. O vom lua și o vom aduce la curtea Măriei Sale PUBLICUL pentru a ne da binecuvântarea. Apoi vom încăleca pe-o șa și-o vom ține tot așa, că de, asta ne e voia, Boieri Dumneavoastră!”

      Pentru edițiile 22 și 23 din 2007 și 2008, sunt organizate două secțiuni numite: „Pledez pentru tine(ri)“ și „Un Regal Teatral“ (secțiune care a fost organizată timp de 3 ediții). Pentru ediția 23, selecția secțiunii „Un Regal Teatral“ e făcută de criticul de teatru Alice Georgescu. Pentru edițiile 23, 24, 25 există doi selecționeri: Mihaela Michailov (secțiunea Școlile de Teatru) și Oltița Cîntec (Profesioniști), spectacolele din afara concursului fiind alese de echipa TT. Ediția 26, din 2011, este una specială, în care dispar secțiunile, iar conceptul acesteia este „Spectacole mari în montări mici“, adaptat situației de reabilitare a clădirii TT, situație care a dus la o pauză de trei ani pînă în 2015, când Festivalul a fost reluat. Pentru edițiile 26 și 27, Festivalul menține titulatura edițiilor 24 și 25, „Festivalul de Teatru Piatra Neamț – Pledez pentru Tine(ri)“ și renunță la secțiunea Școlile de Teatru, având doar o selecție de spectacole realizate de tineri profesioniști, precum și spectacole invitate în afara concursului. Pentru ediția din 2015, selecția tinerilor profesioniști e semnată de criticul de teatru Oltița Cîntec, iar pentru ediția 2016 selecția îi aparține criticului Maria Zărnescu. Cele 8 ediții desfășurate în perioada 2006 – 2016 se desfășoară în contextul apariției în toată țara a unor noi festivaluri naționale și internaționale adresate publicului tânăr, tinerilor regizori, artiștilor independenți, tinerilor absolvenți sau școlilor de teatru, precum și cu proiecte prin care tinerii creatori sunt invitați să monteze în teatre de stat, cu strategii de dezvoltare și de fidelizare a tinerilor spectatori, inițiate de diverse instituții de cultură din țară. „Tinerețea“ creatorilor și a publicului devine o preocupare reală sau simulată a multor instituții, conceptele se suprapun, se contaminează, iar cei care vor dori să își facă simțită vocea vor fi cei care nu vor veni cu răspunsurile deja pregătite și soluțiile deja testate, ci aceia care nu se vor opri din a pune întrebări atît în ceea ce privește mijloacele de expresie, cât și în ceea înseamnă perspectivele proaspete, profunde față de realitățile unei lumi care se schimbă acum, sub ochii noștri.
      Ediția 2017 a fost pregătită în perioada de interimat a managerului Gianina Cărbunariu (care a realizat și selecția spectacolelor) și a stat sub semnul aniversării a 50 de ani de când Teatrul Tineretului poartă acest nume. Teatrul, mai ales atunci când este vorba de o instituție culturală a unui oraș de provincie, are responsabilitatea de a intra în dialog cu membrii comunității în care activează. De aceea, conceptul ediției 29 a adus în prim plan legătura dintre spectatorii și artiștii TT, precum și cu cei invitați în Festival. Scenariul spectacolului aniversar, în regia Gianinei Cărbunariu, a adunat mărturii ale spectatorilor și ale colaboratorilor artiști, tehnicieni, personal administrativ care au lucrat sau lucrează încă la Teatrul Tineretului și a prezentat pe scenă trupa actuală a TT, față în față cu publicul pentru care joacă în prezent. Discuțiile de după fiecare spectacol moderate de critici de teatru au provocat un dialog direct între participanții la festival, iar Atelierul „Spectatorul Critic“, Expoziția foto „Actorii și spectatorii TT“, juriul format din liceeni din Piatra Neamț sunt câteva dintre inițiativele de a consolida un public format în edițiile precedente ale Festivalului și în cei 60 de ani de existență ai TT, dar și de a fideliza noile generații de spectatori. Tinerii artiști prezentați în Festival, precum și cei deja consacrați prin nonconformismul creațiilor lor au prezentat spectatorilor viziunile artistice personale sau cele ale grupurilor, companiilor independente din care fac parte.
      Dacă la ediția precedentă am încercat să valorificăm istoriile personale față în față cu istoria TT, în Catalogul Festivalului din acest an încercăm să prezentăm o selecție vizuală a celor 29 de ediții trecute, cu regretul și conștiința faptului că orice selecție este dictată de un spațiu editorial limitat. Pentru cei care își doresc să aprofundeze traseul fascinant, tumultos, inspirant al vieții Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț, arhiva TT le stă la dispoziție, deocamdată în format print.
      Ediția cu numărul 30 ne-a prilejuit o revizitare a arhivei TT, a conceptelor, a ideilor, a întrebărilor formulate și reformulate de-a lungul celor 50 de ani și ne provoacă să ne definim propriile poziționări față de deziderate precum nonconformism, originalitate, risc estetic, dimensiune etică a artei, dialog, comunitatea spectatorilor și a profesioniștilor, fidelizarea publicului tînăr, promovarea tinerilor creatori și plasarea într-un context național și internațional a festivalului de la Piatra Neamț. Un festival de teatru este un organism viu, aflat în dialog sau în confruntare directă cu vremurile pe care le traversează, este un punct de întâlnire între artiști, critici, curatori, spectatori și factori de decizie ce pot influența în bine sau în rău, pe o perioadă scurtă sau pe termen lung, destinul unui eveniment și, implicit, nevoile de comunicare ale unei comunități culturale și sociale.
      Tuturor celor care l-au creat, l-au crescut, s-au luptat să îl țină în viață, l-au resucitat sau l-au reformulat, i-au fost aproape din postura de oameni de teatru spectatori sau decidenți, tuturor celor care îl ajută să își continue existența, Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț le mulțumește!